Antim din Cilicia

Sfântul Mucenic Antim din Cilicia este pomenit împreună cu Sfinții Doctori fără de arginți Cosma și Damian din Arabia și cu frații lor mucenici Leonție și Evtropie. Se prăznuiesc la 30 octombrie; pe Cosma și Damian Biserica îi pomenește și la 17 octombrie.

Cosma și Damian erau din Arabia, contemporani cu doctorii fără de arginți din Roma. Ca și aceia, se ocupau cu știința medicală, dar știința le ajuta puțin în tămăduirea bolilor. Primind de la Dumnezeu darul facerii de minuni, vindecau bolile oamenilor în Numele lui Hristos Mântuitorul. Îndată ce vestea despre minunile și învățătura lor a ajuns la guvernatorul Lisie, s-⁠a poruncit să fie prinși. Aduși în Cilicia, au fost înfățișați guvernatorului. Întrebându-⁠i despre credință, nume și patrie, guvernatorul le-⁠a poruncit să aducă jertfă idolilor. Când ei nu au vrut să împlinească porunca și și-⁠au mărturisit cu îndrăzneală credința în Hristos, a poruncit să fie bătuți fără milă și apoi, legați, aruncați în mare. Dar Domnul i-⁠a scăpat de înec: un înger le-⁠a dezlegat legăturile și i-⁠a scos pe uscat sănătoși deplin. Această scăpare minunată a fost atribuită vrăjitoriei. Guvernatorul i-⁠a întrebat prin ce vrăji au scăpat de mare, spunând că vrea să imite învățătura lor. Mucenicii au răspuns că sunt creștini și nu cunosc nicio vrajă, ci au doar puterea lui Hristos, care îi scapă din toate nevoile.

Mâniat, guvernatorul nu a mai vrut să vorbească și i-⁠a închis în temniță, iar a doua zi a poruncit să fie aruncați în foc. Dar Domnul i-⁠a păzit: focul și-⁠a pierdut puterea firească și nu i-⁠a atins. Guvernatorul s-⁠a mirat, dar, neștiind Cine îi scapă, a încercat asupra lor alte chinuri, toate în zadar. I-⁠a atârnat și a poruncit mai întâi să fie loviți cu pietre, apoi cu săgeți, dar pietrele și săgețile săreau de pe trupurile lor ca de pe ziduri și loveau pe chinuitori. Negăsind alt mijloc, guvernatorul a poruncit să fie tăiați cu sabia. Împreună cu ei au pătimit încă trei creștini: Leonție, Antim și Evtropie. Toți cei cinci mucenici, care au pătimit împreună, au fost îngropați împreună. Timpul pătimirii lor nu se știe cu siguranță; este neîndoielnic doar că au pătimit la sfârșitul veacului al III-⁠lea, în vremea lui Diocletian și Maximian.