Antonie cel Nou din Veria

Cuviosul Antonie cel Nou din Veria a trăit în secolul al IX-⁠lea, din părinți cucernici și bogați. Încă tânăr, s-⁠a făcut monah într-⁠un schit din apropierea Veriei, pe valea râului Haliacmon, și s-⁠a nevoit acolo douăzeci de ani. Cu binecuvântarea egumenului schitului s-⁠a retras apoi într-⁠o peșteră, unde a mai trăit cincizeci și patru de ani de nevoință. Biserica l-⁠a numit cel Nou pentru a-⁠l deosebi de Sfântul Antonie cel Mare.

Mânca doar o dată pe săptămână, din puținele ierburi ce creșteau în jurul peșterii, și lupta cu postul și cu smerenia împotriva ispitelor, căci diavolul îi apărea când ca să-⁠l sperie, când ca să-⁠l laude și să-⁠l ducă la mândrie. Faima lui s-⁠a răspândit și mulțimi veneau la el să primească binecuvântarea. Dornic de liniște, s-⁠a retras într-⁠un loc pustiu lângă râu, dar slăbit de osteneli s-⁠a întors în peșteră.

A trecut la Domnul în pace, la vârsta de nouăzeci și patru de ani, la 1 ianuarie, după ce s-⁠a împărtășit cu Sfintele Taine. Trupul i-⁠a rămas șaisprezece zile în peșteră, vegheat de o lumină minunată, până când niște vânători din Veria l-⁠au găsit întreg și plin de bună mireasmă. Cei din cetate au pus moaștele pe un car tras de boi, ca sfântul să arate singur unde vrea să fie îngropat; carul a străbătut satele din jur și s-⁠a oprit în curtea bisericii Maicii Domnului Camariotisa din Veria, unde se afla casa părintească a cuviosului. Acolo a fost îngropat.

Este pomenit la 17 ianuarie.