Mauriciu

Sfântul Mucenic Mauriciu a fost, după tradiție, conducătorul Legiunii Tebane, alcătuite din ostași creștini din Egipt, uciși pentru că au refuzat să aducă jertfe idolilor, în jurul anului 287. Este unul dintre cei mai cinstiți sfinți ai Apusului. Calendarele ortodoxe ale sfinților din Apus îl pomenesc la 22 septembrie, împreună cu însoțitorii săi.

Legiunea Tebană

Cea mai veche relatare a muceniciei este scrisoarea publică a episcopului Eucheriu al Lyonului către episcopul Salviu, scrisă pe la mijlocul secolului al V-⁠lea. Potrivit ei, Mauriciu era comandantul Legiunii Tebane, formate din ostași creștini din Teba Egiptului, pe care tradiția îi socotește în număr de aproximativ șase mii șase sute. Legiunea fusese chemată în Galia să ajute pe împăratul Maximian să înăbușe o răscoală a bagauzilor. Ea a primit ordin să deschidă trecerea prin Pasul Sfântul Bernard peste Alpi.

Mucenicia

Înainte de luptă, ostașilor li s-⁠a cerut să aducă jertfe zeilor păgâni și să dea cinste împăratului. Mauriciu a făgăduit împăratului supunerea militară a oamenilor săi, dar a spus că slujirea lui Dumnezeu stă mai presus de toate. Când Maximian le-⁠a poruncit să ucidă creștinii din ținut, legiunea a refuzat. Împăratul a poruncit atunci decimarea, adică uciderea fiecărui al zecelea ostaș. Ostașii au refuzat din nou, îndemnați de Mauriciu, și a urmat o a doua decimare. Văzând că nimic nu-⁠i clintește, Maximian a poruncit să fie uciși toți ceilalți. După tradiție, ostașii nu s-⁠au apărat. Printre cei morți cu Mauriciu au fost ofițerii Candid și Exuperiu. Locul, în Elveția de azi, numit Agaunum, este astăzi Saint-⁠Maurice. Alte versiuni spun că legiunea a refuzat porunca abia după ce a descoperit că într-⁠un oraș distrus de ei trăiau creștini nevinovați, sau că împăratul i-⁠a ucis pentru că au refuzat să jertfească zeilor.

Istoricii Bisericii discută dacă povestea păstrează un fapt real, poate mai mic. Cinstirea mucenicilor de la Agaunum este însă foarte veche.

Cinstirea

La locul muceniciei, regele Sigismund al Burgundiei a întemeiat în 515 mănăstirea Saint-⁠Maurice d'Agaune, una dintre cele mai vechi din Apus, în care slujba se cânta fără întrerupere. Cultul lui Mauriciu s-⁠a răspândit în Evul Mediu în toată Europa. A fost ocrotitor al împăraților germani. Împăratul Henric Păsărarul a cedat în 926 cantonul Aargau mănăstirii în schimbul lăncii, spadei și pintenilor lui Mauriciu, iar sabia și pintenii au făcut parte din odoarele încoronării împăraților până în 1916. În 961, Otto I a adus moaștele sale la Magdeburg. Peste 650 de așezăminte religioase poartă numele lui, iar orașul St. Moritz și multe localități Saint-⁠Maurice se numesc după el. Este înfățișat de obicei în armură. Este socotit ocrotitor al ostașilor.