Sofia de la Șamordino

Schimonahia Sofia de la Șamordino (în lume Sofia Mihailovna Bolotova, 1845-1888) a fost întâia stareță a mănăstirii de maici Kazanskaia Amvrosievskaia din Șamordino, între 1884 și 1888, fiică duhovnicească a Cuviosului Amvrosie de la Optina. A fost slăvită în 1987 ca sfântă cinstită local, odată cu înființarea Soborului Sfinților Tulei, în eparhia Tula. Nu este o canonizare a întregii Biserici, după izvoarele noastre. Calendarul nostru o dă la 22 septembrie (stil vechi).

Neamul și tinerețea

S-⁠a născut la 16 (28) iunie 1845, dintr-⁠un vechi neam nobil, strănepoata enciclopedistului Andrei Timofeevici Bolotov și sora lui Dimitrie Bolotov. Tatăl, Mihail Pavlovici Bolotov, absolvent al universității din Sankt-⁠Petersburg, era consilier titular și îngrijitor al magaziilor de grâu din ținutul Bogoroditsk. Mama, Alexandra Dimitrievna, femeie foarte credincioasă, a crescut șase copii, între care Sofia, și le-⁠a dat creștere lumească și religioasă. Patru din cei cinci copii au devenit monahi. Fratele Dimitrie a fost tuns monah cu numele Daniil și a ajuns cunoscut ca iconar la Optina, cu portretul Cuviosului Amvrosie și cu icoana „Sporitoarea pâinilor”, zugrăvită cu binecuvântarea starețului.

În 1875, la treizeci de ani, Sofia s-⁠a măritat cu fostul student al Academiei medico-⁠chirurgicale, nobilul Andrei Nikolaevici Iankov, la Lavra Sfintei Treimi a Sfântului Serghie. Căsătoria a ținut puțin peste un an, iar soțul a murit pe neașteptate; la trei zile după înmormântare s-⁠a născut fiica lor, Nadejda.

La Optina

Trei ani a trăit în moșia ei din gubernia Tula, a ținut singură gospodăria și a făcut multe fapte de milostenie, ocupându-⁠se de fiica ei și de copiii orfani ai săracilor. În 1880 și-⁠a vândut moșia ca să se mute la tatăl ei, în Ecaterinoslav, dar la Tula a aflat că a murit. Aflând de la vecini de starețul Amvrosie, a mers la el după îndrumare duhovnicească pentru viața ei de mai departe și a hotărât să împlinească dorința ei de viață monahală, devenind fiica duhovnicească a starețului.

Ca încercare, starețul i-⁠a poruncit să se mărite cu un moșier bătrân din Kozelsk, Nikolai Astafiev, ceea ce a și făcut. După cununie, Sofia și fiica ei s-⁠au mutat în moșia soțului din gubernia Kaluga, nu departe de Optina. A împlinit cu mare grijă și dragoste însărcinările starețului Amvrosie, care spunea că n-⁠a avut și n-⁠are să mai aibă o altă ucenică ca ea. Nikolai Astafiev a murit, încredințat că după moartea lui Sofia va intra la mănăstire, a dăruit un clopot pentru Șamordino și a cerut să fie îngropat în mănăstirea aceea.

Șamordino

La Șamordino, în moșia unei văduve moarte, Kliucearova, s-⁠a înființat o obște de maici prin hotărârea Sfântului Sinod din iunie 1884. Sofia și-⁠a încredințat fiica, în vârstă de nouă ani, nașei ei și a cerut episcopului Vladimir al Kalugăi și Boroask să fie primită în obștea nouă. La 13 august 1884, egumenul Optinei, Isaac, și duhovnicul ei, Amvrosie, au înfățișat episcopului propunerea ca mama Sofia să fie întărită stareță a obștii în zidire. La 4 septembrie 1884 Sofia a fost tunsă în monahism de Amvrosie, iar mai târziu în mantie, păstrând numele. Obștea a fost prefăcută în mănăstirea Șamordino, a cărei zi de naștere se socotește 14 octombrie 1884, când s-⁠a sfințit prima biserică.

Mama Sofia, de înfățișare impunătoare, cu caracter ferm, credință înflăcărată în Dumnezeu și mare supunere față de stareț, a purtat toate greutățile. A rămas stareță patru ani, timp în care mănăstirea a fost întemeiată și rânduită. A adormit în 1888, lăsând o obște bine așezată de două sute cincizeci de maici. Sub ea s-⁠a alcătuit proiectul unei biserici de piatră și s-⁠a trasat locul ei. Starețul Amvrosie a spus încă din viață: „Mama Sofia e sfântă”. Pomenirea ei în rugăciune s-⁠a păstrat, iar credincioșii o cinstesc ca rugătoare și ocrotitoare. În 1987 a fost slăvită ca Sofia de la Șamordino, între sfinții cinstiți local ai eparhiei Tula.