Iona de la Iașezero

Cuviosul Iona de la Iașezero a fost monah, ucenic al Cuviosului Alexandru de la Svir și întemeietorul Mănăstirii Buna Vestire Iona-⁠Iașezero, în nordul Rusiei. A murit în jurul anului 1592; izvoarele noastre dau și 1600, dar textul spune aproximativ 1592. Este pomenit la 22 septembrie (5 octombrie).

S-⁠a născut în satul Șoksa, la 16 verste de locul mănăstirii pe care avea s-⁠o întemeieze. Ajuns la vârsta bărbăției, a plecat pe râul Svir la Cuviosul Alexandru, care întemeiase acolo mănăstirea Sfintei Treimi. În 1533, cu puțin înainte de moartea Cuviosului Alexandru, Iona a primit de la el binecuvântarea pentru nevoința pustnicească și s-⁠a așezat în pădurile dintre lacurile Iașezero și Sennoe. După tradiție, acolo se afla un locaș păgân de jertfă. Înfigând o cruce, cuviosul a început să viețuiască în acele locuri sălbatice și câțiva ani a petrecut singur, în aspre condiții de asceză.

Treptat, câțiva monahi s-⁠au alăturat lui Iona, s-⁠a ridicat o biserică de lemn a Bunei Vestiri a Maicii Domnului și alte clădiri. În 1562 a fost deschisă o carte de danii pentru strângerea de ajutoare pentru mănăstire; se obișnuiește a socoti acest an ca an al întemeierii mănăstirii.

Cuviosul Iona a murit la sfârșitul secolului al XVI-⁠lea. După tradiție, a știut ceasul morții sale, de aceea a primit schima mare și s-⁠a retras într-⁠o peșteră aflată la o verstă și jumătate de mănăstire, unde și-⁠a petrecut ultimele zile. Frații veneau la peștera părintelui lor să ceară sfat, până când el a trecut la Domnul.

Moaștele lui au fost aduse din peșteră în mănăstirea întemeiată de el și așezate sub lespede în pridvorul bisericii Schimbării la Față. Încet-⁠încet, oamenii au început să vină la mormânt în căutare de vindecare, iar mulți s-⁠au vindecat în chip minunat. Pentru multele minuni și tămăduiri din mănăstire, Iona a fost trecut în rândul sfinților. Ziua pomenirii lui se serbează la 5 octombrie, iar din 2004 a devenit sărbătoare națională a ținutului veps.