Foca din Sinope

Sfântul Sfințit Mucenic Foca a fost episcop al Sinopei, în nordul Asiei Mici, și a murit mucenic în anul 117, în vremea prigoanei lui Traian. Biserica îl pomenește la 22 septembrie. Este cinstit ca făcător de minuni și ca ajutor împotriva incendiilor și a înecului.

Se spune că s-⁠a născut la Sinope, în jurul anului 47, din părinți creștini cucernici, Pamfil și Maria. Era plin de râvnă în vestirea Evangheliei și în viața personală și a ajuns episcop în orașul lui. Pe țărmul Mării Negre i-⁠a întărit pe creștini în credință și a adus la creștinism mulți păgâni, ceea ce a mâniat pe păgâni. După tradiție, Iisus Hristos i-⁠a prevestit mucenicia într-⁠o vedenie: un porumbel luminos i-⁠a pus pe cap o cunună de flori și i-⁠a spus: „Paharul tău s-⁠a umplut, și trebuie să-⁠l bei”. El nu s-⁠a temut și s-⁠a pregătit pentru chinuri. Curând, un conducător, Africanus, l-⁠a pus la chinuri lungi, iar după o vreme l-⁠a aruncat într-⁠o baie încinsă, în care a murit în 117, pe vremea împăratului Traian. Viața și legenda lui s-⁠ar putea să fie amestecul a trei oameni cu acest nume: Foca din Antiohia, Foca episcopul Sinopei și Foca Grădinarul, dintre care numai ultimul pare autentic.

Moaștele lui au fost duse din Pont la Constantinopol în jurul anului 404, iar Sfântul Ioan Gură de Aur a rostit două omilii la acest prilej. Mutarea moaștelor se pomenește la 23 iulie. O veche biserică bizantină, Balatlar Kilisesi, ridicată la Sinope pe locul mucenicirii lui cel mai târziu în anul 606, a arătat, în săpăturile din 2013, o raclă de piatră cu obiecte creștine timpurii și oase, care poate arăta mormântul lui. Se povestește o minune a lui: un om numit Pontin, prins de arabi, legat și lăsat să moară, a strigat „Sfinte mucenice Foca, miluiește-⁠mă și mântuiește-⁠mă”, a adormit, și a văzut în vis pe sfânt, care l-⁠a atins, spunându-⁠i: „Îți iartă Domnul Iisus Hristos”. Când s-⁠a trezit, era dezlegat.