Mauriciu și Legiunea Tebană

Sfântul Mucenic Mauriciu și Legiunea Tebană, numiți și mucenicii din Agaunum, sunt o legiune de soldați creștini din Egiptul roman care, potrivit tradiției, au fost uciși în anul 286 pentru că au refuzat să aducă jertfă zeilor păgâni. Sunt pomeniți la 22 septembrie.

Tradiția

Cea mai veche relatare este scrisoarea Sfântului Eucheriu al Lyonului, din secolul al V-⁠lea. Potrivit ei, legiunea era staționată în Tebaida, în Egipt. Împăratul Maximian a trimis-⁠o în Galia ca să înăbușe răscoala bagaudilor. Conducătorul legiunii era Mauriciu, ajutat de Candid și Exuperiu, de asemenea cinstiți ca sfinți. După înfrângerea bagaudilor, legiunea a fost dusă la Agaunum, azi Saint-⁠Maurice în Valais, iar Maximian a poruncit ca toți să aducă jertfe zeilor romani în semn de biruință.

Legionarii au refuzat cu hotărâre și într-⁠un singur gând, iar drept pedeapsă legiunea a fost decimată, adică a fost ucis fiecare al zecelea soldat. Au fost înștiințați că împăratul nu se va opri până când ordinul nu va fi împlinit. Atunci Sfântul Mauriciu i-⁠a îndemnat să nu se plece amenințărilor și să rămână credincioși făgăduinței date la Botez, după pilda tovarășilor deja uciși. Din numele legiunii s-⁠a trimis împăratului un răspuns: soldații sunt ai lui, dar și ai adevăratului Dumnezeu, și îi dau ascultare în tot ce nu contravine legii Lui, dar nu pot să-⁠l lepede pe Creatorul lor și nu-⁠și pot păta mâinile cu sângele celor nevinovați. Jurământul față de Dumnezeu a fost făcut înainte de cel față de împărat. Au spus că au văzut tovarășii tăiați cu sabia, și nu-⁠i plâng, ci se bucură de cinstea lor, și că, deși au arme în mână, nu se împotrivesc, căci preferă să moară nevinovați decât să trăiască în păcat. Deoarece decimarea n-⁠a avut efect, a fost repetată până la nimicirea întregii legiuni.

Eucheriu spune că numărul legiunii era de șase mii șase sute de bărbați, iar alte izvoare și Legenda de aur vorbesc de 6666. Trupurile mucenicilor au fost găsite și recunoscute în jurul anului 350 de episcopul Teodor al Octodurumului (azi Martigny), care a ridicat în cinstea lor o bazilică la Agaunum, devenită loc de pelerinaj. Din ea a crescut mănăstirea întemeiată în 515, pe pământ dăruit de regele burgunzilor Sigismund. Eucheriu amintește de pelerini și daruri de la credincioși din multe provincii și de minuni, între care vindecări și izgoniri de demoni. Grigorie de Tours amintește, în secolul al VI-⁠lea, o bazilică la Köln în care se află cincizeci de mucenici ai legiunii, numită Biserica Sfinților de Aur. Povestea a fost foarte iubită în Evul Mediu.

Întrebări istorice

Istoricii pun la îndoială povestirea așa cum a ajuns la noi: Maximian guverna în acei ani Apusul și nu putea dispune de trupe din Răsărit; legiuni cu numele de Tebaică nu sunt atestate în armata romană din acea vreme, iar cele din Teba Egiptului au fost înființate abia în 297; numărul de 6600 este mult peste efectivul unei legiuni din vremea lui Dioclețian; iar decimarea nu se mai practica aproape deloc după anul 68. Mulți socotesc că în spatele legendei stă o jertfă mai mică, a unor soldați creștini martirizați la Agaunum. Tradiția despre Mauriciu și tovarășii săi este însă cinstită de veacuri și ei sunt pomeniți ca sfinți mucenici. Alți sfinți legați de legiune sunt Alexandru de Bergamo, Verena, Inocențiu, Secund, Felix și Regula, Fidelis și Fortunat. Calendarul grec amintește la 27 decembrie soldații care au suferit mucenicia alături de Mauriciu.