Felix al IV-⁠lea

Sfântul Felix al IV-⁠lea al Romei a fost episcop al Romei între 526 și 530. A fost ales după moartea papei Ioan I, care murise în închisoarea din Ravenna a regelui ostrogot Teodoric, și a fost candidatul regelui. Este amintit mai ales pentru biserica ridicată în cinstea Sfinților doctori fără de arginți Cosma și Damian.

Potrivit izvoarelor, venea din Samnium, în sudul Italiei, și era fiul lui Castorius. A fost ales după aproape două luni de la moartea lui Ioan I, cu sprijinul lui Teodoric, care a murit însă chiar în acel an. Felix a fost astfel liber să păstorească fără presiuni.

Pe terenul dăruit de regina Amalasuntha, în Forumul Roman, a ridicat biserica Sfinților Cosma și Damian. În timpul lui un edict imperial a hotărât ca pricinile împotriva clericilor să fie judecate de papă sau de un tribunal bisericesc. Tot atunci a hirotonit treizeci și nouă de episcopi.

La cererea lui Faust de Riez, Felix a precizat învățătura despre har și libera voință, împotriva semipelagianismului, iar hotărârile sinodului de la Orange din 529 au fost întărite de el. Bolnav, a încercat să-⁠l desemneze ca urmaș pe Bonifaciu, dar senatul și o mare parte a clerului au respins această rânduială.

A adormit la 22 septembrie 530. Calendarul ortodox englez îl pomenește la 22 septembrie, sub numele de Felix al III-⁠lea, după o numerotare mai veche, și îl laudă pentru simplitatea și darnicia față de săraci. Biserica Romei îl prăznuiește la 30 ianuarie. Este un sfânt al Bisericii nedespărțite.