Pavel cel Ascultător

Cuviosul Pavel cel Ascultător a trăit într-⁠o vreme necunoscută; ne-⁠a rămas doar o scurtă viață, care spune că era fiul unor părinți bogați și că a părăsit lumea la maturitate. Numele de Ascultător i s-⁠a dat pentru adânca lui smerenie și pentru lepădarea desăvârșită de voia proprie. Odată, monahul a amestecat cu mâna smoală clocotită și nu s-⁠a ars deloc. Unii dintre frați îl socoteau nevoitor purtător de Dumnezeu, alții se îndoiau de el.

După rugăciune fierbinte, monahii au avut o vedere neobișnuită care dovedea că fratele lor era un adevărat nevoitor: noaptea au fost cu toții duși în Rai și au vorbit cu Pavel, care le-⁠a îngăduit să ia cu ei o floare sau o ramură ca amintire. Trezindu-⁠se, au găsit în mâini florile și ramurile din Rai. După aceasta, Pavel a plecat la Ierusalim și apoi în Cipru, unde a trăit singuratic pe un munte, câțiva ani, până când mulțimea celor care veneau la el l-⁠a făcut să se mute la Constantinopol. Acolo, din porunca lui Dumnezeu, s-⁠a suit pe muntele Paregoros (al Mângâierii) și, după puțin timp, a adormit în Domnul. Este pomenit la 7 decembrie (stil nou).