Antonina Brianskih

Sfânta Muceniță Antonina Brianskih (Antonina Arsenievna Brianskih) s-⁠a născut la 10 iunie 1891 la Irkuțk, în familia negustorului de breasla a doua Arsenie Petrovici Brianskih. A fost împușcată la 9 ianuarie 1938, în zilele praznicului Crăciunului. A fost proslăvită de Sinodul Arhieresc al Bisericii Ruse din 13 până la 16 august 2000; hotărârea Sfântului Sinod este din 21 august 2007. Se pomenește la 9 ianuarie, la 7 februarie și în Soborul sfinților din mitropolia Arhanghelsk, la 1 noiembrie.

Familia și tinerețea

Familia Brianskih era cunoscută nu numai prin bunăstare și spirit întreprinzător, ci mai ales prin dărnicie, cucernicie și dragoste de Biserică. Arsenie Petrovici dădea copiilor învățătură bună, chema învățători acasă. Frații mai mari ai Antoninei, viitorul episcop Parfenie și protoiereul Inochentie, o ocroteau și o ajutau la învățătură. Între 1901 și 1908 Antonina a învățat la gimnaziul de fete de opt clase al Ducinskaiei din Kiev, iar în 1913, la sfatul fratelui mai mare, a intrat la facultatea de istorie și filozofie a Cursurilor Superioare Moscovite de Femei, pe care nu a apucat să le termine din pricina evenimentelor din 1917. În acei ani primirea treptei preoțești, cu atât mai mult a celei arhierești, era totuna cu alegerea căii muceniciei. Aceasta era soarta episcopului Parfenie: la sfârșitul lui 1922 a fost surghiunit din Ananiev și s-⁠a așezat la Moscova. În 1924 Antonina Arsenievna, împreună cu mama, Ana Vasilievna, a vizitat la Mănăstirea Sfântul Daniil din Moscova pe fratele prigonit, pe atunci episcop de Ananiev, vicar al eparhiei Odesei, care, ca mulți arhierei lipsiți de scaune, se afla acolo fără dreptul de a pleca. Împreună cu cei apropiați, Antonina a trăit multe umiliri din pricina originii ei neproletare: nicio instituție sovietică nu voia să o angajeze pe Antonina, fiică de negustor și soră de episcop.

Alături de frate

Și-⁠a închinat viața ajutorării fratelui mărturisitor. A ținut corespondența, a pus în rânduială lucrările științifice ale ierarhului Parfenie și, mai mult, ea le aducea lui și mamei mijloacele de trai, deși aceasta era legat de multe greutăți. Când a expirat termenul surghiunului în Kazahstan, episcopul Parfenie a fost iarăși arestat și trimis în surghiun, de data aceasta pe cinci ani, în Ținutul Nordic. Împreună cu mama și sora lui, ierarhul a locuit într-⁠o casă de pe strada Petrogradskaia din Arhanghelsk. În casa aceea aveau loc întâlnirile lui cu clerul local și cu cel surghiunit. Pe lângă aceasta, episcopul săvârșea slujbe tainice în bisericile de casă ale enoriașilor din Solombala, Maimaksa și raionul Lomonosov. Faptul că aceste întâlniri și slujbe au rămas mult timp tainice pentru cekiști și iscoadele lor a fost meritul surorii și tovarășei lui, Antonina Arsenievna. Ea continua să aducă mamei și fratelui mijloacele de trai, lucrând când contabilă la tipografia orașului, când profesoară de limba germană la o școală pentru adulți, când la lucruri întâmplătoare. Așa și-⁠a purtat osteneala zilnică, neștiută de oameni, care s-⁠a încheiat cu moartea muceniciei.

Arestarea și mucenicia

La 3 iulie 1937 episcopul Parfenie a fost arestat sub învinuirea de „activitate contrarevoluționară”. Datorită grijii surorii, la percheziția din locuința ierarhului cekiștii nu au găsit nici literatură antisovietică, nici măcar religioasă. Dar nici vigilența chibzuită nu a ajutat: la 16 noiembrie 1937 a fost arestată și Antonina Arsenievna. Nu i s-⁠a adus nicio acuzare; împotriva ei a mărturisit un singur martor mincinos, un colaborator tăinuit al NKVD. A fost interogată o singură dată. La acest unic interogatoriu s-⁠a purtat foarte bărbătește și a tăgăduit hotărât că fratele ei și ea însăși ar fi făcut „activitate contrarevoluționară”. Dar soarta ei, ca și a episcopului Parfenie, era hotărâtă dinainte: la 29 decembrie 1937 troica NKVD din regiunea Arhanghelsk a socotit-⁠o pe Antonina Brianskih „bisericească activă și participantă activă la gruparea contrarevoluționară a bisericeștilor episcopului Parfenie Brianskih, care a făcut agitație contrarevoluționară în rândul populației din jur” și a osândit-⁠o la moarte. La 9 ianuarie 1938, în zilele de sărbătoare ale Crăciunului, sentința a fost împlinită.