David

Sfântul Proroc și Împărat David a fost al doilea rege al lui Israel, cântărețul psalmilor și strămoșul după trup al Domnului Iisus Hristos. Numele lui înseamnă „cel iubit”. Istoricii îl așază în jurul anului 1000 înainte de Hristos, iar Biserica îl cinstește pentru credința, pentru pocăința și pentru cântările lui, care răsună în fiecare slujbă. Viața lui se citește în cărțile lui Samuel, ale Regilor și ale Cronicilor, iar sufletul lui în Psaltire.

Păstorul uns rege

David a fost cel mai mic dintre cei opt fii ai lui Iesei din Betleem și își păștea turma tatălui său. Cartea Rut îl arată strănepot al Rutei moabiteanca. Proorocul Samuel l-⁠a uns rege, încă în timpul domniei lui Saul, care se depărtase de poruncile Domnului. Tânărul a fost chemat la curte să cânte din alăută și să potolească tulburarea regelui.

Încrezător în Dumnezeu, David a biruit în luptă dreaptă pe uriașul filistean Goliat, cu praștia și cu o piatră, iar biruința aceasta a hotărât soarta războiului în favoarea lui Israel. Norodul l-⁠a iubit, iar Saul a început să-⁠l urască și să-⁠l urmărească. David a fugit în pustie și a trăit ani de zile ca fugar. De două ori, când ar fi putut să-⁠l ucidă pe Saul, nu a ridicat mâna asupra lui, pentru că era unsul Domnului. Prietenia lui cu Ionatan, fiul lui Saul, rămâne în Scriptură un chip al credincioșiei, iar tânguirea lui la moartea amândurora este păstrată în a doua carte a lui Samuel.

Domnia

După moartea lui Saul, David a fost uns rege peste Iuda la Hebron. Când și al doilea fiu al lui Saul a fost ucis, bătrânii lui Israel au venit la Hebron și l-⁠au uns rege peste tot poporul. A cucerit Ierusalimul, vechea cetate a iebusiților, și l-⁠a făcut capitala împărăției, a adus acolo chivotul Legământului și a pregătit un nou cort pentru el. A biruit pe filisteni și pe vecinii care se ridicau împotriva lui, iar neamurile acestea au ajuns tributare.

David dorea să zidească Domnului un Templu, însă proorocul Natan i-⁠a vestit că lucrarea aceasta va fi a fiului său, iar Dumnezeu i-⁠a făgăduit că scaunul casei lui va dăinui. Biserica vede împlinirea făgăduinței în Hristos, numit în Evanghelii Fiul lui David.

Căderea și pocăința

Cu toată credința lui, David a căzut în păcatul cu Batșeba, soția lui Urie hititul, și a rânduit ca Urie să moară în bătălie. Proorocul Natan l-⁠a mustrat printr-⁠o pildă, iar regele nu s-⁠a apărat, ci a mărturisit că a greșit înaintea Domnului. Pruncul născut din acea unire a murit, iar în casa lui David au urmat multe încercări: rușinea fiicei sale Tamar, uciderea lui Amnon și răscoala lui Absalom. David a fugit din Ierusalim și s-⁠a întors abia după ce Absalom a fost înfrânt în pădurea lui Efraim și ucis de Ioab, iar regele l-⁠a plâns cu durere, cu strigătul păstrat în Scriptură: „Fiul meu, Absalom, fiul meu”.

Pocăința lui a rămas model pentru toți. Psalmul 50, „Miluiește-⁠mă, Dumnezeule”, este rugăciunea prin care el cere iertare, și Biserica îl rostește în slujbele de fiecare zi. David a primit pedepsele trimise de Dumnezeu cu smerenie și cu credință.

Psaltirea

Mulți dintre psalmi sunt atribuiți lui David prin tradiție, iar Psaltirea întreagă este rugăciunea poporului lui Dumnezeu. În Biserica Ortodoxă ea este împărțită în douăzeci de catisme și se citește în cursul unei săptămâni, iar în Postul Mare se parcurge de două ori pe săptămână. Psalmii se cântă la Vecernie, la Utrenie și la Liturghie, iar Sfinții Părinți au văzut în ei profeții despre Hristos. Monahii și mirenii se roagă cu aceleași cuvinte.

Sfârșitul și cinstirea

Când a îmbătrânit, Adonia, cel mai mare dintre fiii rămași în viață, a încercat să pună mâna pe tron, dar David, la îndemnul lui Natan și al Batșebei, l-⁠a făcut rege pe Solomon și l-⁠a sfătuit să umble pe căile Domnului. David a murit la vârsta de șaptezeci de ani, după patruzeci de ani de domnie, și a fost îngropat în cetatea lui David, la Ierusalim. Sfântul Proroc și Împărat David este cinstit în Duminica Sfinților Strămoși și în Duminica Sfinților Părinți dinaintea Nașterii Domnului, iar în Duminica de după Naștere, împreună cu dreptul Iosif și cu Sfântul Iacob, fratele Domnului. Este pictat în biserici printre proorocii Vechiului Testament, cu alăuta în mână. Cei aflați în încercare îl cheamă în rugăciune.