Mauriciu din Apameea

Sfântul Mucenic Mauriciu din Apameea a fost ostaș în vremea împăratului Maximian (286-305), în Apameea Bitiniei, în Pont, și a murit în jurul anului 305. A pătimit împreună cu alți șaptezeci de ostași, tovarăși de nevoință.

Când Maximian a trecut prin ținut, ostașii au fost pârâți că sunt creștini; chemați înaintea împăratului, ei au mărturisit că sunt creștini, li s-⁠au luat cingătorile militare și au fost aruncați în temniță. După trei zile, întrebați din nou, au rămas neclintiți și au fost atârnați și sfâșiați pe coaste. Ca să facă mai amară patima lui Mauriciu, Maximian a poruncit să-⁠i taie capul fiului lui, Fotin, în fața lui. Apoi i-⁠a dus la un loc cu ape stătute, murdare, unde i-⁠a legat goi de pari și i-⁠a uns cu miere. Mucenicii au rămas legați astfel zece zile și, în cele din urmă, de mușcăturile insectelor, și-⁠au dat sufletul lui Dumnezeu.

Sfântul Mauriciu este pomenit și la 1 iulie (stil nou), alături de ceilalți șaptezeci de mucenici.