Fabiola

Sfânta Fabiola a fost o matroană romană din familia Fabiilor, o femeie bogată care, după o viață marcată de greșeli, a făcut pocăință publică, și-⁠a închinat averea săracilor și a întemeiat la Roma un spital. A murit în 399 sau 400. Este cinstită ca sfântă în Biserica Ortodoxă și în cea Catolică, la 27 decembrie.

Viața dinainte Fabiola făcea parte din familia patriciană a Fabiilor. A fost căsătorită cu un bărbat al cărui trai era atât de stricat, încât viața împreună devenise cu neputință. A cerut divorțul după legea romană și, împotriva rânduielii Bisericii, s-⁠a căsătorit a doua oară în timpul vieții primului soț. În vremea șederii Fericitului Ieronim la Roma (382-384), ea nu făcea parte din cercul de asceți strâns în jurul lui.

Pocăința După moartea celui de-⁠al doilea soț, Fabiola a hotărât să trăiască în lepădare de lume și în slujire a altora. În ajunul Paștilor s-⁠a înfățișat în haine de pocăință la porțile bisericii Lateran și a făcut pocăință publică pentru păcatul ei, ceea ce a mișcat adânc poporul creștin din Roma. Papa a primit-⁠o din nou în deplină comuniune cu Biserica.

Spitalul și faptele milei Fabiola a lăsat tot ce îi dădea lumea și și-⁠a pus averea în slujba săracilor și a bolnavilor. A ridicat la Roma un spital, socotit primul de acest fel în Apus, unde îi aducea ea însăși de pe străzi pe cei cu boli grele, schilozi, flămânzi și leproși, îi îngrijea cu mâna ei și le pregătea hrana. A dat sume mari bisericilor și obștilor religioase din Roma și din Italia, ajutând pe sihaștri, fecioare și mănăstiri.

În 395, însoțindu-⁠și ruda, Oceanus, a mers la Betleem, la mănăstirea Sfintei Paula, unde a trăit în casa de oaspeți, studiind Scriptura sub îndrumarea lui Ieronim. Întrebările ei au dus la scrisorile lui Ieronim despre veșmântul marelui preot și despre popasurile din pustie. Pătrunderea hunilor în provinciile răsăritene și cearta dintre Ieronim și Ioan al Ierusalimului, pe tema învățăturilor lui Origen, au făcut șederea la Betleem neplăcută, iar ea s-⁠a întors la Roma.

La Roma, Fabiola a lucrat împreună cu fostul senator Pamahiu la un mare așezământ de binefacere, un adăpost pentru pelerini la Portus, la gura Tibrului. Cu toate că practica medicală a Fabiolei a fost mai ales practică, moștenirea ei arată rolul femeilor creștine din vechime în îngrijirea bolnavilor. Ea a continuat să ajute pe cei săraci și bolnavi până la moartea ei, la 27 decembrie 399 sau 400.

Cinstirea Înmormântarea ei a fost un semn de mulțumire și de prețuire a poporului roman. Ieronim a scris despre ea o scrisoare de laudă către Oceanus. Fabiola este pomenită la 27 decembrie. Cardinalul Wiseman a făcut-⁠o eroina romanului Fabiola, iar portretul pictat de Jean-⁠Jacques Henner (1885) a fost copiat de nenumărați artiști.