Ștefan

Sfântul Arhidiacon Ștefan este întâiul mucenic al Bisericii lui Hristos. A fost unul dintre cei șapte diaconi aleși de apostoli la Ierusalim. A propovăduit Evanghelia cu putere și a fost ucis cu pietre pentru că L-⁠a mărturisit pe Hristos, rugându-⁠se pentru cei ce îl omorau. Numele lui, în greacă Stephanos, înseamnă cunună, iar Biserica vede în el pe cel dintâi care a primit cununa muceniciei.

Diaconul plin de har

Singura sursă despre viața lui este cartea Faptele Apostolilor. Când numărul ucenicilor a crescut, văduvele credincioșilor de limbă greacă erau trecute cu vederea la împărțirea zilnică. Apostolii au cerut comunității să aleagă șapte bărbați de bună mărturie, plini de Duh Sfânt și de înțelepciune, care să se ocupe de slujirea meselor. Cel dintâi ales a fost Ștefan, om plin de credință și de Duh Sfânt. Ceilalți au fost Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena și Nicolae din Antiohia. Apostolii s-⁠au rugat și și-⁠au pus mâinile peste ei.

Biserica vede aici începutul rânduielii diaconilor. Tradiția ortodoxă spune că Ștefan era cel mai în vârstă dintre ei, de aceea îl numește arhidiacon. Se crede că era evreu din diaspora de limbă greacă, pentru că numele lui este grecesc, dar nu se știe nimic sigur despre viața lui dinainte.

Plin de har și de putere, Ștefan făcea minuni și semne mari în popor. Unii din sinagogile evreilor din Cirene, Alexandria, Cilicia și Asia au început să se certe cu el, dar nu puteau sta împotriva înțelepciunii și Duhului cu care vorbea.

Mărturisirea și moartea

Atunci au scornit martori mincinoși, care l-⁠au învinuit că a grăit hule împotriva lui Moise, a Legii și a Templului, și l-⁠au adus în fața Sinedriului. Cei ce se uitau la el i-⁠au văzut fața ca fața unui înger. În apărarea lui, Ștefan a străbătut istoria lui Israel, de la Avraam și Moise până la zidirea Templului. A arătat că Dumnezeu nu locuiește în lăcașuri făcute de mână și i-⁠a mustrat pe ascultători că se împotrivesc Duhului Sfânt, ca și părinții lor, care i-⁠au prigonit pe proroci și l-⁠au omorât pe Cel Drept.

Privind spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Iisus stând de-⁠a dreapta Tatălui și a spus aceasta cu glas tare. Mulțimea și-⁠a astupat urechile, s-⁠a năpustit asupra lui, l-⁠a scos din cetate și l-⁠a ucis cu pietre. Martorii și-⁠au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul, viitorul Apostol Pavel, care era de acord cu uciderea. Ștefan s-⁠a rugat: Doamne Iisuse, primește duhul meu, și a cerut ca acest păcat să nu le fie ținut în seamă. Apoi a adormit. Rugăciunea lui, asemenea cuvintelor Mântuitorului de pe Cruce, rămâne pilda iubirii de vrăjmași.

Sinaxarul ortodox adaugă că Maica Domnului și Apostolul Ioan, aflați departe, pe înălțimi, se rugau fierbinte pentru mucenic. Se spune că avea în jur de treizeci de ani.

Îngroparea și moaștele

Oameni cucernici l-⁠au îngropat și l-⁠au plâns mult. Tradiția spune că trupul, lăsat să fie mâncat de fiare, a fost ridicat în taină de Gamaliel, învățătorul Legii, și de fiul său Habib, care l-⁠au pus în mormânt pe moșia lor, lângă Ierusalim. Amândoi au crezut în Hristos și au primit mai târziu Botezul.

În 415 sfântul s-⁠a arătat de trei ori preotului Lucian și i-⁠a descoperit locul unde erau ascunse moaștele lui. Patriarhul Ioan al Ierusalimului le-⁠a aflat în acel loc, lângă Caphargamala (azi Beit Jimal), și moaștele au fost duse în procesiune la Ierusalim, la biserica de pe Muntele Sion. Povestirea spune că atunci s-⁠au simțit un cutremur mare și o mireasmă, iar de la moaștele lui au început vindecări. În 439 s-⁠au așezat într-⁠o biserică nouă, zidită la nord de cetate de împărăteasa Eudochia. Biserica a fost distrusă în secolul al XII-⁠lea, iar în apropiere stau acum biserici moderne ale sfântului.

Pe vremea împăratului Teodosie cel Tânăr o parte din moaște a fost dusă la Constantinopol și pusă în biserica Sfântului Diacon Laurențiu, apoi într-⁠o biserică închinată lui Ștefan. Mâna lui dreaptă se păstrează la Lavra Sfintei Treimi și a Sfântului Serghie. În tradiția apuseană, moaștele se află la Roma, în Bazilica San Lorenzo, lângă cele ale Sfântului Laurențiu Arhidiaconul. Fericitul Augustin povestește despre multele minuni petrecute în Africa de Nord când o parte din ele a ajuns acolo.

Pomenirea

Biserica Ortodoxă îl pomenește la 27 decembrie, a treia zi de Crăciun, fiindcă ziua de 26 este închinată Soborului Maicii Domnului. Aflarea moaștelor se prăznuiește la 15 septembrie, iar mutarea lor la Constantinopol la 2 august. Credincioșii romano-⁠catolici, anglicani și luterani îl pomenesc la 26 decembrie. Prăznuit ca patron al diaconilor și al celor ce slujesc la altar, Ștefan este zugrăvit ca un tânăr în veșmânt de diacon, cu cădelnița și cu pietrele muceniciei.