Vonifatie de la Teofania

Cuviosul Vonifatie de la Teofania, din Kiev (în lume Damian Feodorovici Vinogradski, 1785-1871), a fost egumen și stareț nevoitor, întemeietor al schitului Teofania, lângă Kiev. Născut într-⁠o familie de țărani de stat, a luptat în războiul din 1812, apoi a trăit ca soț și gospodar milostiv, a lăsat casa cu încuviințarea soției și a ajuns la Kiev, unde a hrănit mii de rătăcitori. Biserica Ortodoxă Ucraineană l-⁠a trecut între sfinții cinstiți local în 2010, iar Sinodul arhieresc al Bisericii Ruse, în 2017, pentru cinstire în toată Biserica, cu pomenirea la 7 februarie.

Tinerețea și războiul

S-⁠a născut în 1785 în satul Mihailovka, ținutul Alexandrovsk, din guvernământul Ekaterinoslav (azi în regiunea Kirovohrad), în familia lui Feodor și a Evdokiei Vinogradski, țărani de stat. Din copilărie a tânjit după monahism, dar, la stăruința mamei, s-⁠a căsătorit în 1805. În 1811 a intrat în regimentul al IV-⁠lea de lăncieri din Mica Rusie, a luat parte la războiul din 1812 și la campania din străinătate a armatei ruse. În 1818 s-⁠a întors în satul natal și a avut o gospodărie întinsă, fiind milostiv și primitor de străini.

Cu încuviințarea soției a hotărât să primească tunderea și, înainte de a pleca de acasă, a împărțit săracilor jumătate din avere. Părăsind familia, s-⁠a așezat în satul vecin Haînovka, a strâns daruri pentru refacerea unei biserici de lemn dărăpănate, a vizitat mănăstirea Jabotin, a trăit în mănăstirea Înălțării Domnului și a Sfinților Flor și Lavru din Kiev, apoi a fost paznic la biserica Sfintei Treimi din Kiev. La 8 iulie 1850, mitropolitul Filaret (Amfiteatrov) al Kievului l-⁠a trimis la mănăstirea Rjiscev, dar, cu binecuvântarea egumenului, a rămas la Kiev pentru lucrarea cu străinii.

Milostenia din Kiev

Din 1848, împreună cu fericitul Ioan Desculțul din Kiev, a strâns daruri cu care, în două camere de lângă biserica Sfântul Andrei din Kiev, a întemeiat un adăpost pentru rătăcitori și infirmi, unde mâncau zilnic până la 500 de oameni. Cu sprijinul guvernatorului Kievului, Ivan Fundukley, au înființat un spital pentru săraci nu departe de biserică. Din darurile strânse, Vinogradski comanda veșminte și vase pentru bisericile și mănăstirile Kievului.

Cu binecuvântarea vicarului Kievului, episcopul Apolinarie (Vighilianski) de Cighirin, la 14 octombrie 1851 a intrat în mănăstirea Sfântul Mihail cu Cupolele de Aur, unde la 19 decembrie 1854 a fost tuns monah cu numele Vonifatie. La 8 decembrie 1856 a fost hirotonit diacon, iar la 10 mai 1860 preot. Din darurile strânse de el (30 de mii de ruble), s-⁠a ridicat la mănăstirea Sfântul Mihail o casă de oaspeți de piatră, cu trei etaje, cu biserica Smolensk și o trapeză pentru săraci. Mănăstirea hrănea zilnic până la 400 de rătăcitori.

Schitul Teofania

În 1861, episcopul Serafim (Aretinski) de Cighirin l-⁠a binecuvântat pe Vonifatie să întemeieze un schit pe metocul mănăstirii, Teofania, de lângă Kiev, rânduit încă din 1802 de Teofan (Șianov). Credincioși din satul lui natal, sosiți în pelerinaj în 1861 la mănăstirea Sfântul Mihail, îl rugaseră să se întoarcă acasă și să facă acolo un schit, dar episcopul, dându-⁠i o icoană a Arhanghelului Mihail și a Sfintei Mari Mucenițe Varvara, i-⁠a spus să meargă la metocul Teofania, să întemeieze acolo schitul și că îl va zidi. Ieromonahul Vonifatie, luând de la mănăstirea Sfântul Mihail doi ieromonahi, doi ierodiaconi și trei novici, s-⁠a apucat cu dragoste de sarcina încredințată și, cu ajutorul lui Dumnezeu, a izbutit să pună începutul unei obști monahale la Teofania.

Întâi a împodobit biserica Arhanghelului Mihail, de lemn, reparată pe dinafară, cu altarul și iconostasul împodobite cu multe icoane și cu destule vase. După dorința și inițiativa lui, în biserică și în chiliile monahilor au ars, înaintea sfintelor icoane, până la patruzeci de candele nestinse. S-⁠a rânduit slujba zilnică în strictă potrivire cu tipicul în biserica din pustie, s-⁠a întemeiat obiceiul citirii neîntrerupte a Psaltirii și al citirii în sobor a acatistului Arhanghelului Mihail în fiecare duminică. La mică depărtare de biserică s-⁠a făcut o clopotniță de lemn și s-⁠au cumpărat clopote. Până în 1864, la Teofania locuiau deja aproape 30 de frați, s-⁠au ridicat chilii, biserica de piatră a Tuturor Sfinților (1867), o clopotniță de lemn, o nouă casă arhierească de vară. S-⁠a curățat izvorul sfânt de sub deal, sfințit mai înainte de Inochentie (Borisov) în cinstea icoanei Maicii Domnului „Izvorul Tămăduirii”. În schit au apărut o casă de oaspeți pentru pelerini și o casă pentru nevoiași. În 1868 Vonifatie a fost ridicat egumen.

Viața lui și adormirea

Viața lui a fost „o nevoință neîncetată de rugăciune și de gândire la Dumnezeu”, iar nevoința lui deosebită a fost lupta pe viață cu spaimele demonice. În ultimul an de viață a suferit de o boală a picioarelor, se ruga și primea vizitatori stând în genunchi, și și-⁠a prevestit ziua morții. A fost îngropat în spatele zidului altarului bisericii Tuturor Sfinților. După testamentul lui, conducerea Teofaniei a fost încredințată prietenului lui duhovnicesc, ieroschimonahul Irinarh (Dorogavțev), cu păstrarea aceleiași rânduieli, fără nicio schimbare, și, pe cât se poate, cu primirea nevoiașilor și a străinilor. Între ucenicii lui s-⁠au numărat viitorul egumen al schitului Prorocului Ilie de pe Athos, Cuviosul Gavriil Athonitul, și ieroschimonahul tăcutul Irinarh. Un alt ucenic, ieromonahul Evstratie (Golovanski), a publicat în 1872 viața starețului, cu învățăturile și convorbirile lui păstrate la Teofania.

În 1993, pe locul schitului Teofania s-⁠a deschis schitul Sfântul Pantelimon al mănăstirii de călugări Acoperământul Maicii Domnului din Kiev, unde se săvârșește pomenirea starețului. Mormântul lui nu s-⁠a găsit. Prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene din 23 decembrie 2010, egumenul Vonifatie a fost trecut între sfinții cinstiți local ai eparhiei Kiev, și la 30 noiembrie 2017, prin hotărârea Sinodului arhieresc al Bisericii Ruse, s-⁠a statornicit cinstirea Cuviosului Vonifatie de la Teofania în toată Biserica, cu pomenirea la 7 februarie.