Arsenie de la Komel

Cuviosul Arsenie de la Komel (mort în 1550) a fost egumen al Lavrei Sfintei Treimi a Sfântului Serghie, apoi pustnic în pădurea Komel și întemeietor al mănăstirii Arsenie de lângă Vologda, făcător de minuni al ținutului Vologda. Este cinstit în Biserica Rusă ca sfânt cuvios; izvoarele nu dau data canonizării. Se pomenește la 24 august.

Începuturile

S-⁠a născut la Moscova, dintr-⁠un neam de boieri, Suharusov. Principalul izvor despre viața lui este „Povestirea vieții și a unei părți din minunile cuviosului părinte Arsenie, egumenul care a zidit mănăstirea Maicii Domnului în pădurea Komel”, scrisă de monahul Ioan. Încă tânăr a primit tunderea la mănăstirea Sfântului Serghie de Radonej. Acolo, în 1506, a copiat Evanghelia după un exemplar adus de cneazul Iuri. Evanghelia aceasta, păstrată apoi în mănăstirea lui din Komel, are valoare pentru că este scrisă fără despărțirea cuvintelor, cu punct și două puncte, deci e o copie fidelă a unui original foarte vechi.

Egumen și pustnic

În 1525, pentru viața lui monahală aspră, a fost hirotonit preot și pus egumen al mănăstirii Sfântului Serghie. Deși mănăstirea era bogată, iar marele cneaz Vasile îl ruga să n-⁠o părăsească, ținând-⁠o el în bună rânduială, Arsenie a lăsat egumenia și, la sfârșitul lui 1527 (după alt izvor 1529), s-⁠a retras în pădurea Komel. Pe malurile pustii ale râurilor Kahtîj și Lejea a înfipt o cruce și și-⁠a făcut o colibă. Locul era cercetat de tăietori de lemne și vânători din Vologda. Țăranilor nu le-⁠a plăcut chilia lui și l-⁠au ucis pe bătrânul care îi slujea. Atunci Arsenie a trecut în pădurea învecinată Șilegovo, pe râul Ingir, sau Maslianka, unde s-⁠a nevoit.

Curând au început să vină acolo râvnitori ai evlaviei, în căutare de îndrumare. La o năvălire a tătarilor în ținutul Vologdei, locuitorii au fugit în gloate din sate în pădurea Șilegovo, iar liniștea pustiei pe care o iubea Arsenie a fost tulburată. El a încredințat pustia pe care o înființase unuia dintre ucenicii săi și s-⁠a așezat din nou în vechiul loc din pădurea Komel.

Mănăstirea

În 1530 a primit hrisov de la marele cneaz Vasile Ioanovici și a zidit mănăstirea numită după el (Arsenievo-⁠Komelski, a Punerii Veșmântului Maicii Domnului, care nu s-⁠a păstrat), la treizeci și opt de kilometri de Vologda, unde a locuit împreună cu ucenicul său iubit, Gherasim. La 13 iulie 1539 marele cneaz Ivan Vasilievici i-⁠a dat un hrisov de scutire de judecată, prin care mănăstirea și toți țăranii așezați la mai puțin de cinci kilometri erau scutiți de datorii față de puterea lumească. În 1543 a primit un nou hrisov, care a lărgit și mai mult drepturile mănăstirii.

După lungi zile de nevoință în pădurea Komel, cuviosul a adormit în adânci bătrâneți la 24 august 1550, în mănăstirea Arsenie. Moaștele i s-⁠au odihnit sub piatră în biserica de piatră a mănăstirii, cu hramul Punerii Veșmântului Maicii Domnului, într-⁠un paraclis ridicat în cinstea lui.