Serapion Făcătorul de minuni

Cuviosul Serapion Făcătorul de minuni a fost egumenul mănăstirii Sfântul Ioan Botezătorul din pustia Davit-⁠Gareja, în Georgia, și a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni. Odată, pe când mergea spre oraș, în urma câtorva frați, tâlharii i-⁠au atacat pe monahii care mergeau înainte și au luat multe din vasele bisericești pe care le purtau. Înspăimântați, monahii au alergat la Serapion și i-⁠au povestit. „Mare este Dumnezeu”, a spus Serapion, „nu voi îngădui necredincioșilor să-⁠I fure lucrurile sfinte.” Cu toiagul în mână, bătrânul a alergat singur după tâlhari. Când aceștia s-⁠au întors, au văzut o flacără cumplită ieșind din toiagul lui și s-⁠au înspăimântat; au lăsat măgarul care purta prada și au luat-⁠o la fugă.

Altă dată, Serapion a ieșit deodată din chilie și a strigat la frați: „Vai mie, tâlharii au atacat slujitorii pe drumul spre mănăstire”, apoi s-⁠a întors la chilie și a început să se roage. După câteva ceasuri, slujitorii au sosit tulburați și au spus că au fost atacați pe drum; ei lăsaseră în fugă catârii care duceau avutul mănăstirii. După puțină vreme, catârii au ajuns singuri la mănăstire, cu încărcătura intactă.

Cuviosul Serapion a lăsat până la urmă conducerea mănăstirii, a primit marea schimă și s-⁠a retras în singurătate. Dumnezeu i-⁠a descoperit apropiata moarte și a cerut frații să-⁠l îngroape sub porțile bisericii, într-⁠un mormânt pregătit de el, ca toți cei care intră să calce peste mormântul lui. S-⁠a mutat la Domnul în anul 1774. Este pomenit la 24 august (stil nou).