Aurea din Ostia

Sfânta Mucenică Aurea din Ostia, numită în greacă Hrisia, a fost o fecioară de neam ales, care a pătimit pentru Hristos în veacul al III-⁠lea. Numele ei, în latină și în greacă, înseamnă „fată de aur”. Este cinstită ca ocrotitoare a orașului Ostia.

Tradiția spune că a suferit pe la mijlocul veacului al III-⁠lea, în vremea împăratului Claudiu Goticul sau a lui Trebonian Gallus. Se spune că era de sânge împărătesc sau nobil și că, pentru că mărturisea pe Hristos, a fost izgonită din Roma la Ostia. Acolo a trăit într-⁠o moșie din afara zidurilor cetății și a ținut legătura cu creștinii din părțile locului, între care episcopul Chiriac al Ostiei, care a pătimit mai târziu împreună cu ea.

Cu numele ei se leagă mai multe minuni. Când închisul creștin Censorin a fost mângâiat de ea în temniță, lanțurile lui s-⁠au desfăcut. Din pricina acestei minuni, șaptesprezece ostași au crezut în Hristos, și au fost apoi decapitați lângă Arcul lui Caracalla din Ostia. O altă povestire vorbește despre învierea fiului unui cizmar. Au pătimit odată cu ea și prietenii ei, între care Hipolit, Savin, preotul Maxim și diaconul Arhelau.

Ulpius Romulus a pus la moarte pe prietenii Aureei și a chinuit-⁠o și pe ea. În timpul cercetării a mărturisit cu bărbăție că este creștină, iar când a refuzat să aducă jertfă zeilor, a fost aruncată în mare, în portul Ostiei, cu o piatră legată de gât.

A fost îngropată pe moșia ei din Ostia, iar în jurul mormântului s-⁠a ridicat biserica Santa Aurea, reclădită în veacul al XV-⁠lea. Tradiția amintește că în ea a fost îngropată și Sfânta Monica. În anul 1981 a fost găsit în apropiere un fragment de inscripție creștină cu cuvintele „Hrisia doarme aici”, iar în 1950 o coloană de marmură, poate din veacul al V-⁠lea, cu inscripția S.AVR.

În tradiția ortodoxă ea este cinstită ca Hrisia, împreună cu tovarășii ei de mucenicie. Este pomenită la 24 august, iar sinaxarele amintesc de ea și la alte zile, între care 30 ianuarie și 20 mai.