Cosma Etolianul

Sfântul Cuvios Mucenic Cosma Etolianul (Patrocosma, „Părintele Cosma”) a fost un monah și predicator itinerant, învățător al creștinilor greci aflați sub stăpânirea otomană, spânzurat în 1779 la Kolkondas, în Albania de azi. Mulțimile îl numeau noul apostol, iar Patriarhia Ecumenică l-⁠a trecut în rândul sfinților la 20 aprilie 1961, în vremea Patriarhului Atenagora, cu titlul de întocmai cu apostolii. Este pomenit la 24 august, ziua mărturisirii sale.

Copilăria și formarea S-⁠a născut în 1714 în satul Mega Dendron din Etolia, lângă Thermo, în familia unor țesători, și i s-⁠a dat numele Constantin, Constas. Alții socotesc că s-⁠a născut în satul vecin. Familia lui era săracă, iar în ținutul de munte nu erau mai nicăieri biserici și școli. După povestirea rusă, până la douăzeci de ani nu știa alfabetul. Dornic de învățătură, a mers întâi la preotul Anania, apoi, în satul Agia Parascheva, la învățătorul Teofan, de la care a învățat opt ani și a ajuns ajutorul lui, iar apoi a început să predea.

În 1749 (după alte izvoare 1743), a mers la Academia Athonită din Sfântul Munte, unde a studiat teologia și filozofia. A trăit apoi vreo doi ani ca monah la Mănăstirea Filotheu, unde a primit numele Cosma și a fost hirotonit ieromonah. Mediul mănăstirii nu era însă cel pe care îl căuta.

Predicarea În 1759 a părăsit mănăstirea și a mers la Constantinopol, unde a primit de la Patriarhul Serafim al II-⁠lea, el însuși din Delvino, în sudul Albaniei de azi, încuviințarea să propovăduiască Cuvântul lui Dumnezeu, în vremea când tot mai mulți creștini se făceau mahomedani. Timp de aproape șaisprezece ani a umblat prin ținuturile Traciei, Macedoniei, Tesaliei, Greciei de mijloc, în insulele Egeei și în Insulele Ionice aflate sub venețieni, iar spre sfârșit mai ales în Epir și în Albania. Cosma îi îndemna pe credincioși să înființeze școli și să învețe limba greacă, „limba Bisericii”, ca să înțeleagă mai bine Scripturile. Pentru el școala era o condiție pentru întărirea Ortodoxiei, iar învățătura, o cale spre catehizare. În 16 ani a întemeiat, după unele izvoare, peste o sută de școli, după altele aproximativ două sute; într-⁠o scrisoare către fratele său spunea că a întemeiat doar zece gimnazii și două sute de școli primare.

Se adresa și vorbitorilor de albaneză și de aromână și nu folosea limba arhaică a învățaților, ci pe cea de toate zilele. La predicile lui se adunau mii de oameni, atât de mulți că biserica nu-⁠i încăpea. De aceea predica în câmp, înfigea o cruce în pământ, se urca pe o bancă și vorbea ceasuri întregi, iar la sfârșit lua banca cu el și lăsa crucea, ca amintire. Multe dintre aceste cruci s-⁠au păstrat zeci de ani și unele până astăzi. Era cunoscut pentru lipsa lui de agoniseală și spunea că nu are alt rasă decât cea pe care o poartă. Îi învăța pe creștini să nu lucreze și să nu facă negoț duminica, ci să meargă la biserică. Predicile lui cuprind uneori vorbe aspre despre evrei, dar într-⁠una dintre ele a spus limpede că cei ce fac strâmbătate creștinilor, evreilor sau turcilor vor fi răsplătiți pentru nedreptatea făcută.

Mucenicia Predicile lui au aflat ecou și la creștini, și la unii dintre musulmani, dar au stârnit împotriva lui pe cei bogați și puternici, pe fruntașii satelor legați de puterea otomană și pe unii negustori. Prin mutarea târgului săptămânal de duminică pe sâmbătă s-⁠au adus pierderi negustorilor evrei, și unii cercetători cred că de aceea evreii din Epir au avut parte la osândirea lui. Venețienii îl bănuiau și ei, așa cum arată rapoartele de spionaj păstrate în arhivele Veneției. Într-⁠o scrisoare din 2 martie 1779 el scria fratelui că zece mii de creștini îl iubesc și unul nu prea, o mie de turci îl iubesc și unul nu, o mie de evrei îi doresc moartea și numai unul este împotrivă.

Acuzat că ar fi agent rus, a fost prins de autoritățile otomane și, la 24 august 1779, a fost executat prin spânzurare la Kolkondas, lângă gura râului Seman, în Albania de azi, fără învinuire formală și fără judecată, de unde păreri multe, până astăzi, despre cine îi voia moartea.

Cinstirea În 1813, Ali Pașa, conducătorul Epirului, a ridicat lângă locul execuției o biserică, unde au fost așezate moaștele sfântului. În 1984 ele au fost mutate de la Mănăstirea Sfântul Cosma din Kolkondas la Muzeul Arheologic din Fier; alte moaște se află la Catedrala Mitropolitană din Atena. Sfântul este mult cinstit și de ortodocșii albanezi pentru mesajul lui. I se atribuie numeroase texte religioase populare, mai ales cele cinci „Didahii” și „Proorociile”, dar niciun manuscris scris de mâna lui nu s-⁠a păstrat; ele se cred întemeiate pe predicile lui, dar scrise și copiate mai ales după moartea sa.