German de la Sviatogorsk

Cuviosul German de la Sviatogorsk (în lume Grigorie Ivanovici Klița, 1816-1890) a fost arhimandrit și egumen al mănăstirii Sviatogorsk (Sviatohirsk), cu obârșie greacă, fost negustor, ucenic al rânduielii de la Glinsk. A fost trecut între sfinții cinstiți local de Biserica Ortodoxă Ucraineană la 8 mai 2008. Se pomenește la 24 august.

Începuturile

S-⁠a născut la 3 martie 1816 la Nejin, în gubernia Cernigov, într-⁠o familie numeroasă de negustori. Bunicul lui era grec din insula Chefalonia. A fost botezat în cinstea Sfântului Grigorie Palama. A absolvit școala greacă din Nejin, gimnaziul cneazului Bezborodko și, în 1829, Academia comercială practică din Moscova. În anii 1830 s-⁠a ocupat de negustorie. În 1835, întorcându-⁠se de la târgul din Irbit, a căzut prin gheața Volgăi și, după o scăpare minunată, a făgăduit să se facă monah.

În 1840, cu binecuvântarea arhiepiscopului Meletie al Harkovului, a plecat frate începător la pustia Glinsk, unde a lucrat la prisaca mănăstirii. La 20 iunie 1842 a fost tuns rasofor și numit scriitor al mănăstirii. În 1844 a trecut la mănăstirea Sviatogorsk, de curând refăcută, unde la 7 martie 1845 a fost tuns monah în cinstea Sfântului Gherman, patriarhul Constantinopolului, iar la 17 martie hirotonit ierodiacon. A fost tipicar și a introdus în mănăstire cântarea de la Glinsk. Din pricina unui conflict cu frații, a plecat în 1846 și a trăit în alte mănăstiri. A revenit în 1847, iar la 12 mai a fost hirotonit ieromonah. În 1850 a fost numit econom al veșmintelor mănăstirii.

Egumenia

După moartea egumenului Arsenie, frații l-⁠au ales pe părintele German egumen, la 25 octombrie 1859. După tradiție, el refuza, dar i s-⁠a arătat Maica Domnului și i-⁠a spus că ea va conduce mănăstirea, iar el va fi doar toiagul în mâinile ei. La 30 octombrie a fost ridicat egumen, iar la 16 decembrie 1861, la vizita împăratului Alexandru al II-⁠lea, a fost făcut arhimandrit. În 1863 a fost numit protopop al mănăstirilor eparhiei Harkov. Ca egumen a păzit cu strictețe rânduiala de la Glinsk, a lărgit mănăstirea și a ridicat noi schituri și metoace, dintre care cel mai cunoscut este schitul Mântuitorului din Sviatogorsk, pe locul căderii trenului țarului la Borki, pentru care a primit Ordinul Sfânta Ana clasa I.

A adormit la 13 aprilie 1890, după ce s-⁠a împărtășit cu Sfintele Taine, și a fost îngropat la intrarea în biserica spitalului mănăstirii, unde în curând cinstitorii au ridicat o capelă. După revoluția din 1917 mormântul a fost pângărit de lucrătorii miliției, iar o parte din rămășițe a fost îngropată lângă gardul metocului Ahtîrka. În 1995 frații mănăstirii refăcute au restaurat cripta. În 2000 s-⁠a zugrăvit portretul lui după fotografii vechi. La 8 mai 2008 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene a hotărât canonizarea lui locală în eparhia Donețk, în soborul sfinților de la Sviatogorsk, iar proslăvirea s-⁠a făcut la 12 iulie 2008, în catedrala Adormirii a lavrei, de mitropolitul Vladimir.