Arsenie de la Sviatogorsk

Cuviosul Arsenie de la Sviatogorsk (în lume Alexei Iacovlevici Mitrofanov) a fost arhimandrit și egumen al mănăstirii Sviatogorsk, născut în 1805 la Livni, guvernământul Orel, și mort la 12 octombrie 1859. A fost trecut la 8 mai 2008 în rândul sfinților cinstiți local ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene, ca unul dintre cuvioși. Izvoarele noastre nu arată o canonizare mai largă. Pomenirea lui este la 11 (24) august.

S-⁠a născut în 1805 la Livni. În 1832, cu binecuvântarea Sfântului Serafim de la Sarov, a plecat la mănăstirea Solovki, unde a rămas până în aprilie 1833. În 1835 a intrat în vestita pustie Glinsk, cunoscută pentru marii ei nevoitori. În 1839 egumenul Filaret l-⁠a tuns în mantie, cu numele Arsenie, și în același an părintele Arsenie a fost hirotonit ierodiacon. În 1841 a fost hirotonit ieromonah și numit ecnom al mănăstirii. În 1842 i-⁠a cunoscut pe soții Potiomkin, stăpânii moșiei Sviatogorsk din guvernământul Harkov, și la stăruința lor, în 1844, a devenit întâiul egumen al mănăstirii Sviatogorsk. În conducerea noii mănăstiri a introdus rânduiala pustiei Glinsk, urmându-⁠l întru totul pe egumenul ei, Filaret (Danilevski); s-⁠a îndreptat și către stareții de la Optina.

La 12 octombrie 1859, la ceasul 6 și 30 de minute dimineața, arhimandritul Arsenie a trecut în pace la Domnul și a fost îngropat în peșteri. Mai târziu, deasupra mormântului bătrânului s-⁠a ridicat o biserică în cinstea Sfântului Alexie omul lui Dumnezeu. A lăsat în manuscris „Descrierea amănunțită a călătoriilor la locurile sfinte ale Rusiei, Athosului, Sinaiului și Palestinei, făcute în anii 1832 până la 1836 de novicele Alexie Mitrofanov al pustiei Maicii Domnului de la Glinsk”, despre care s-⁠a mărturisit încă la sfârșitul secolului al XIX-⁠lea. În 1922, de teama batjocurilor din partea puterii fără Dumnezeu, moaștele bătrânului au fost îngropate din nou de frații evlavioși.