Arsenie de Tver

Sfântul Arsenie a fost episcop al Tverului, mort la 2 martie 1409, și este autorul celei mai vechi redactări a Patericului de la Peșteri, din Kiev (redactarea arseniană). A fost numărat între sfinți, ca ierarh, pentru cinstire locală, la Sinodul de la Macarie din 1547. Este pomenit la 2 martie și la 2 iulie, după calendarul vechi.

Începuturile

Anul nașterii lui și numele părinților nu se știu. După viața lui, s-⁠a născut într-⁠o familie nobilă din Tver, a avut înclinare spre viața monahală și, după moartea părinților, a împărțit săracilor moștenirea primită de la ei și s-⁠a retras la mănăstirea Peșterilor din Kiev, unde a primit tunderea în monahism. A fost băgat în seamă de mitropolitul Chiprian al Kievului, care l-⁠a făcut arhidiaconul său și i-⁠a încredințat treburile de rânduială dinăuntru ale mitropoliei. Izvorul sârb spune că era aspru cu sine, blând cu ceilalți și milostiv cu cei asupriți și nevoiași.

Episcopul Tverului

În 1390, în drum spre Moscova, mitropolitul Chiprian l-⁠a mutat la Tver, la plângerile marelui cneaz Mihail Alexandrovici al Tverului, pe episcopul Eftimie (Vislen). Cneazul și orășenii l-⁠au rugat pe Chiprian să-⁠l hirotonească pe Arsenie. Acesta a refuzat întâi („temându-⁠se de stăpânirea de la Tver, văzând că acolo este vrajbă și ceartă multă, s-⁠a tulburat și s-⁠a înspăimântat”), dar apoi, sub amenințarea oprelii sobornicești, a fost hirotonit episcop al Tverului. Hirotonia a avut loc la 19 (după alte date, 15) august, cu participarea Sfântului Ștefan al Permului. În vremea păstoririi lui s-⁠a reluat scrierea letopisețului, întreruptă de războiul moscovito-⁠tverian din 1375, s-⁠au zidit multe biserici, s-⁠a înnoit catedrala Schimbării la Față și s-⁠a început zidirea clopotniței ei. După pilda mănăstirii Peșterilor din Kiev, a întemeiat lângă Tver, pe râul Tmaka, mănăstirea Jeltikov și a zidit mănăstirea Savvino-⁠Sretenski. Izvorul sârb spune că în 1394 a ridicat în mănăstirea Jeltikov o biserică de piatră a Adormirii Maicii Domnului.

În 1401 a luat parte la sinodul din Moscova, sub președinția mitropolitului Chiprian, care l-⁠a osândit pe arhiepiscopul Ioan al Novgorodului și pe episcopul Sava al Luțkului. În același an a fost mijlocitor într-⁠o ceartă pentru pământ între cneazul Vasile Mihailovici de Kașin și marele cneaz Ioan Mihailovici al Tverului. În 1406, din inițiativa lui, s-⁠a alcătuit cea mai veche copie cunoscută a Patericului de la Peșteri, „redactarea arseniană”, cunoscută în douăzeci și șase de copii.

Adormirea și moaștele

A adormit la 2 martie 1409, „după ce a suferit de cap”, lovit de paralizie și pierzându-⁠și graiul. A fost îngropat în mănăstirea Jeltikov, întemeiată de el, în pridvorul paraclisului din dreapta, al icoanei Mântuitorului Neînchipuit, al bisericii Adormirii, în aceeași groapă pe care o făcuse cu mâna lui. Se păstrează o povestire de letopiseț despre îngroparea lui, din a doua jumătate a secolului al XV-⁠lea. Sârbii spun că și-⁠a săpat singur, într-⁠o piatră albă, un mormânt, și o lespede din altă piatră ca să-⁠l acopere. În 1483 episcopul Vasian al Tverului, din porunca țarului Ioan Vasilievici, a aflat moaștele Sfântului Arsenie. Atunci s-⁠a stabilit pomenirea locală a sfântului în mănăstirea Jeltikov. Pomenirea locală la Tver a fost statornicită de sinodul de la Moscova din 1547.