Sava de la Tver

Cuviosul Sava de la Tver a fost egumen al mănăstirii Întâmpinării (Savvin) din guvernământul Tver, mort în 1467. Este pomenit la 2 martie și în Soborul sfinților din Tver. Despre copilăria și viața lui lumească nu s-⁠a păstrat aproape nimic, iar celelalte date sunt puține și răzlețe.

Începutul vieții monahale a lui Sava se socotește 1397, când în satul Savino a fost întemeiată mănăstirea Întâmpinării (a lui Sava), la care Sava a venit cu fratele său Varsanufie și în care a trăit până la moartea sa, în 1467. Vreo douăzeci de ani Sava a trecut prin diferite ascultări și nu avea nici măcar hirotonie. Abia în 1417 egumenul Varsanufie, pus să conducă mănăstirea de Sava de la Vîșera, retrăgându-⁠se în pustie, i-⁠a lăsat egumenia fratelui său Sava, cu îndatorirea „de a primi hirotonia”.

Sava a fost stareț al mănăstirii vreo 50 de ani; era foarte aspru și cerea mult de la frați pentru greșelile în slujba bisericească, iar pe cei vinovați îi bătea adesea cu toiagul. Aceasta o dovedesc cuvintele lui Iosif de la Volokolamsk, păstrate până azi: l-⁠am văzut pe fericitul Sava, care a fost egumen al mănăstirii Savvin, din ținutul Tverului, mai bine de 50 de ani; avea atâta grijă de turma lui, încât stătea mereu la ușa bisericii cu toiagul în mână; dacă vreunul dintre frați nu venea la începutul slujbei în biserică, sau ieșea înainte de otpust, sau vorbea în timpul cântării, sau se muta de la locul lui la altul, cuviosul Sava nu tăcea în privința aceasta, ci oprea, așa că nu lăsa fără luare-⁠aminte nici greșelile mici; când trebuia era aspru, iar când era nevoie era și milostiv. Sava a alcătuit o rânduială deosebită pentru mănăstirea lui, care se păstrează azi în catedrala Adormirii din Moscova; la sfârșitul rânduielii este așezată o paschalie dusă până în al optulea mileniu.