Varsanufie de la Tver

Cuviosul Varsanufie de la Tver a fost egumen al Mănăstirii Savva-⁠Întâmpinarea Domnului de lângă Tver. Despre copilăria și viața lui în lume nu s-⁠a păstrat aproape nicio știre. Pomenirea lui este la 2 martie și în Soborul sfinților din Tver.

Varsanufie a fost pus egumen la Mănăstirea Savva-⁠Întâmpinarea Domnului de către stareța mănăstirii, Savva de la Vișera, când acesta a hotărât să părăsească mănăstirea ca să meargă în pelerinaj la Sfântul Munte. Varsanufie a cârmuit mănăstirea cam cinci ani, după care, căutând singurătatea, s-⁠a retras în pustie, lăsând egumenia celui mai apropiat tovarăș al său, Savva, fiindcă era „curat din pântecele maicii sale și vrednic de asemenea har”. Savva a fost egumenul mănăstirii încă o jumătate de veac.

În sihăstrie Varsanufie de la Tver a trăit cam patruzeci de ani, și după cuvintele lui Iosif de la Volokolamsk, ajunse până la noi, în toți acești ani nu a avut altă treabă decât să se roage, să cânte și să citească cărți. Lua cărți de la iubitorii de Hristos și, după ce le citea, le înapoia, apoi lua din altă parte. Fericitul nu avea nimic, nici măcar o monedă de aramă, căci iubea sărăcia și nestăpânirea de avuții. Pentru lunga luare-⁠aminte la sine, tăcere, rugăciune și citirea cărților sfinte, a primit un asemenea har, încât știa toată Sfânta Scriptură pe de rost și o spunea cu ușurință oricui avea nevoie. Veneau la el de pretutindeni mulți monahi și nobili mireni, unii pentru folos sufletesc, alții cerând lămurirea vreunui loc din Scriptură. Chiar mitropolitul întregii Rusii, Fotie, trimitea din când în când la el, rugându-⁠l să dea lămurire unei vorbe neînțelese din Sfânta Scriptură, pentru care avusese o neînțelegere cu cineva.

După o legendă, un monah al mănăstirii a încercat, din dorința de câștig, să fure din chilia lui Varsanufie cărți (care costau atunci foarte mult), dar a căzut mort la ieșire, când a încercat să le scoată. Cuviosul, cu ajutorul rugăciunilor, a izbutit să-⁠l aducă înapoi la viață pe cel rătăcit, iar acesta, înviat, a slujit cu credință și cu dreptate mănăstirea și pe egumenul ei până la sfârșitul vieții. Chiar înainte de moarte, Varsanufie s-⁠a întors la Mănăstirea Savva, la prietenul lui Savva, unde a murit, după izvor, la mijlocul veacului al XIII-⁠lea, ceea ce nu se potrivește cu pomenirea mitropolitului Fotie, din veacul al XV-⁠lea.