Non

Sfânta Non, numită și Nonna sau Nonita, este cinstită după tradiția creștină drept mama Sfântului David, ocrotitorul Țării Galilor. Ea este pomenită în Țara Galilor, în Cornwall și în Bretania, unde i se păstrează locașuri și izvoare tămăduitoare.

Viața

Principala sursă despre ea este Viața Sfântului David, scrisă pe la 1095 de clericul norman Rhigyfarch, fiul unui episcop al locului. El spune că Non a fost călugăriță la Ty Gwyn, „Casa Albă”, lângă golful Whitesands din Pembrokeshire, deși se poate ca ea să fi intrat în monahism mai târziu, ca văduvă. Unele variante o fac fiica nobilului Cynyr din Caer Goch. Alte tradiții, bretone, o socot fiică a Sfântului Brechan și nepoată a lui Conan Meriadoc.

Potrivit tradiției, Non a fost răpită și siluită de una dintre căpeteniile țării. Rhigyfarch îl numește pe Sant (Sanctus), rege al Ceredigionului, care ar fi dat peste ea în drum prin Dyfed. Chiar dacă a rămas însărcinată, ea a rămas curată înainte și după aceea și a trăit numai cu pâine și apă. Se povestește că un predicator n-⁠a putut să vorbească în prezența pruncului din pântecele ei, lucru înțeles ca semn că acesta va fi un mare propovăduitor. Un cârmuitor local, poate Vortiporius, a aflat de sarcină, s-⁠a temut de pruncul ce avea să se nască și a plănuit să-⁠l ucidă la naștere. În ziua nașterii însă a izbucnit o furtună atât de mare, încât nimeni nu putea ieși din casă. Numai locul unde Non gemea în durerile facerii era scăldat în lumină. După tradiție, degetele ei au lăsat urme în stânca de care se ținea, iar piatra s-⁠a despicat de mila ei. Pe locul nașterii s-⁠a ridicat o biserică, iar piatra este zidită astăzi în temelia altarului.

Variantele povestirii spun că ea se măritase cu Sant înainte sau după nașterea lui David, că și-⁠a crescut fiul la Henfynyw, lângă Aberaeron, și că a întemeiat o mănăstire de maici în locul numit acum Llanon, după numele ei. Mai târziu ar fi ajuns în Cornwall și, în sfârșit, într-⁠o mănăstire din Bretania. Tradiția bretonă o așază în pădurea Talarmon, care acoperea pe atunci o mare parte din ținutul Landerneau, unde a căutat adăpost, și spune că și-⁠a petrecut restul vieții la Dirinon, în Finistère. O altă versiune o dă ca soție a lui Gedelic, căpetenie puternică din Cornwall, alungată pentru că rămăsese însărcinată în afara căsătoriei și născând în mijlocul unei furtuni cumplite, în anul 520. Unele izvoare o pomenesc, mai rar, ca însoțitor bărbat al lui David, iar o legendă o arată ucisă de druizi la Bradstone, în Devon. În Bretania se mai spune că David (Divi) s-⁠a născut pe o stâncă ce s-⁠a muiat ca ceara pentru a-⁠i fi leagăn.

Cinstirea

Locul unde Non l-⁠a născut pe David se numește astăzi Capel Non, iar paraclisul Sfintei Non se află acolo. Aproape de ruinele lui este izvorul ei sfânt, iar în apropiere stau o casă de retragere și un paraclis închinat Maicii Domnului și Sfintei Non, ridicat în 1934. Ruinele pot fi vizitate ușor de pe cărarea de coastă din Pembrokeshire. Alte biserici îi poartă numele în Devon, Ceredigion și Carmarthenshire.

Moaștele ei au fost cinstite la început la Altarnun, în Cornwall, dar au fost distruse în timpul Reformei. Fragmente de vitralii medievale de deasupra altarului o înfățișează poate pe ea, iar în apropiere se află un izvor sfânt unde, după un vechi obicei, erau aduși bolnavii de minte, în nădejdea vindecării. Este și ocrotitoarea localității Pelynt din Cornwall, unde se află izvorul Sfintei Nonna.

Non a trecut la Domnul la Dirinon, în Bretania, la vreo zece mile la est de Brest, și este îngropată acolo. Racla ei se vede și astăzi în biserica parohială din Dirinon, iar o biserică și o capelă din apropiere îi poartă numele. În Bretania se păstrează și o veche piesă de teatru religios în limba bretonă despre viața ei și a fiului ei, publicată în 1837. Praznicul ei se ține la 2 sau 3 martie.