Nicolae Planas

Dreptul Nicolae Planas a fost preot în Atena, născut în 1851 în insula Naxos și adormit la 2 martie 1932. A fost cunoscut pentru grija lui pastorală, pentru ajutorul dat celor lipsiți și pentru că a slujit Sfânta Liturghie în fiecare zi, aproape cincizeci de ani, din 1884 până în 1932. Patriarhia Ecumenică l-⁠a canonizat în 1992, între drepți. Este pomenit la 2 martie (după calendarul nou), iar moaștele lui se află în biserica Sfântului Ioan Botezătorul „Vânătorul” din Atena, unde a slujit.

Copilăria și tinerețea

S-⁠a născut în Naxos, în familia lui Ioan și a Augustinei. La paisprezece ani, după moartea tatălui, s-⁠a mutat cu mama și cu sora în Atena, unde au trăit în sărăcie. La șaptesprezece ani, la dorința mamei, s-⁠a căsătorit, dar soția a murit curând după nașterea unui fiu.

La 28 iulie 1879 a fost hirotonit diacon pentru biserica Schimbării la Față din cartierul Plaka (Kotaki). Ajuns diacon, și-⁠a împărțit moștenirea cu sora lui, apoi a dat-⁠o toată, ca să plătească o parte din datoria unui vecin sărac. După aceea s-⁠a dăruit cu totul vieții ascetice.

Slujirea preoțească

La 2 martie 1884 a fost hirotonit preot pentru paraclisul Sfântului Prooroc Ilie, aflat lângă Acropole (biserica nu se mai păstrează). Apoi a fost mutat la biserica Sfântului Mare Mucenic Pantelimon din cartierul Neos Kosmos din Atena, cu o parohie de treisprezece familii. Un alt preot a dorit însă acea biserică și, înțelegându-⁠se cu epitropul, a izbutit să-⁠l îndepărteze pe părintele Nicolae. A fost mutat la biserica Sfântului Ioan Botezătorul „Vânătorul”, la marginea Atenei de atunci (azi în centrul orașului), și a fost primul ei paroh. Parohia avea numai opt familii.

Părintele Nicolae se mulțumea cu o bucată de pâine, cu legume pe care le aduna singur și cu laptele pe care i-⁠l aduceau păstorii din acel loc pustiu. Puținul pe care îl primea la început îl dăruia pe ascuns orfanilor, studenților și familiilor sărace. Când a devenit un preot cunoscut, prin mâinile lui au trecut sume mari, dar și atunci le împărțea îndată ca milostenie.

Liturghia de fiecare zi

Era un om simplu, smerit și cu puțină învățătură. Aproape cincizeci de ani a slujit Sfânta Liturghie în fiecare zi, de la ora opt dimineața până la ora trei după-⁠amiaza. În zilele de lucru slujea la paraclisul Sfântului Ilie și în alte biserici mici de sub Acropole, iar sâmbăta și duminica slujea în parohia sa. Împlinea slujbele întocmai după tipic și la fiecare proscomidie pomenea în jur de două mii cinci sute de nume.

După Liturghie citea un canon către Maica Domnului sau către un sfânt, apoi vizita bolnavii. Seara slujea vecernia sau privegherea. Slujirea lui fără cruțare a adus la el mulțime de credincioși din toate păturile societății. Doi cunoscuți scriitori greci, printre ei Alexandros Papadiamantis, au fost enoriași ai bisericii în care a slujit.

Adormirea și cinstirea

Sfântul Nicolae a adormit în pace la 2 martie 1932, la vârsta de optzeci și doi de ani. A fost canonizat de Patriarhia Ecumenică în 1992. De atunci moaștele lui se află într-⁠o raclă de argint în biserica Sfântului Ioan Botezătorul „Vânătorul” din Atena.