Chad de Lichfield

Sfântul Ierarh Chad (Ceadda) de Lichfield a fost un monah și egumen anglo-⁠saxon din veacul al VII-⁠lea, episcop al northumbrienilor, apoi al merciilor și al poporului din Lindsey. A murit la 2 martie 672. Cele mai multe știri despre el le păstrează „Istoria bisericească a poporului englez” a lui Beda Venerabilul. Împreună cu fratele său, Sfântul Cedd, și cu Sfântul Wilfrid, este socotit cel care a adus creștinismul în Mercia.

Familia și formarea Chad era unul dintre cei patru frați, toți slujitori ai Bisericii: Cedd, Cynibil, Chad și Caelin. Provenea probabil din nobilimea Northumbriei, deși numele „Chad” este celtic britanic și înseamnă „bătălie”. Beda spune că a fost ucenicul Sfântului Aidan la mănăstirea Lindisfarne, întemeiată de Aidan, un călugăr din Iona, la chemarea regelui Oswald. Se crede că și-⁠a desăvârșit formarea în Irlanda, la Rath Melsigi, împreună cu Egbert de Ripon, într-⁠un monahism aspru, cu mult post și rugăciune, cu stăruință în citirea Scripturii. Egbert avea să-⁠și amintească mai târziu că au viețuit împreună cu strictețe, în rugăciune, în înfrânare și în meditația asupra Sfintei Scripturi.

Egumen la Lastingham Regele Oswiu a rânduit-⁠o pe nepotul său Ethelwald să conducă ținutul Deira, iar Caelin, fratele lui Chad, i-⁠a fost capelan. La inițiativa lui, Ethelwald a dăruit pământ pentru o mănăstire la Lastingham, în Yorkshire. Cedd, episcop misionar la saxonii de Est, a folosit-⁠o ca bază. În 664, când Cedd a murit de ciumă, Chad i-⁠a urmat ca egumen.

Episcopia În 663 sau 664 regele Oswiu i-⁠a propus lui Chad scaunul de la York, pentru că Wilfrid, ales episcop, plecase în Franța și întârzia să se întoarcă. Când Wilfrid s-⁠a întors, în 666, a aflat scaunul ocupat. În 669 arhiepiscopul Teodor al Canterbury l-⁠a convins pe Chad să se retragă, iar Chad a lăsat scaunul cu smerenie. În același an, regele Wulfhere al Merciei a cerut un episcop. Teodor, mișcat de smerenia lui Chad, care nu voia să călătorească decât pe jos, după pilda Mântuitorului, l-⁠a trimis la rege. Atunci s-⁠a întemeiat episcopia de Lichfield. Chad a predicat și a lucrat misionar în toată împărăția.

Moartea și cinstirea A murit la 2 martie 672 și a fost îngropat în biserica Sfânta Maria, ce avea să facă parte din catedrala din Lichfield. Beda scrie că a fost cinstit îndată ca sfânt, iar moaștele i-⁠au fost mutate într-⁠un nou loc de închinare. Catedrala anglicană din Lichfield îi poartă numele, împreună cu cel al Sfintei Maria, iar o capelă păstrează craniul lui, care nu s-⁠a pierdut în vremea Reformei. O parte din moaștele lui, cam opt oase, se află în catedrala catolică din Birmingham. În Lichfield există și „fântâna lui Chad”, unde, după tradiție, sfântul îi boteza pe cei convertiți. Este pomenit la 2 martie.