Artema din Cizic

Sfântul Mucenic Artema din Cizic a pătimit la sfârșitul veacului al III-⁠lea, între aproximativ 284 și 292, împreună cu opt tovarăși: Feognid, Ruf, Antipatru, Feostih, Magn, Teodot, Thavmasie și Filimon. Cei nouă mucenici sunt pomeniți la 12 mai.

Cizicul se află în Asia Mică, pe malul strâmtorii Dardanele. Creștinismul se răspândise acolo încă de pe vremea propovăduirii Sfântului Apostol Pavel. Prigoanele păgânilor făcuseră însă ca unii creștini să fugă din oraș, iar alții să-⁠și păstreze credința în taină. De aceea, la sfârșitul veacului al III-⁠lea, Cizicul era în mare parte păgân, deși avea o biserică creștină. Starea aceasta îi întrista pe creștinii adevărați. Din ei făceau parte și cei nouă mucenici, veniți din locuri diferite, de vârste diferite, tineri ca Antipatru și bătrâni ca Ruf, și de felurite stări: erau între ei ostași, țărani, orășeni și clerici. Pe toți îi unea credința în Hristos și râvna pentru răspândirea și întărirea credinței adevărate.

Ajunși în Cizic, sfinții l-⁠au mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos și au mustrat fără teamă necredința păgânilor. Au fost prinși și duși la judecata stăpânitorului cetății. Câteva zile au fost chinuiți, închiși în temniță și scoși iar la judecată, cu făgăduința libertății dacă se leapădă de Hristos. Dar ostașii lui Hristos au continuat să-⁠I slăvească Numele. Toți nouă au fost tăiați cu sabia, iar trupurile lor au fost îngropate lângă oraș.

În anul 324, când jumătatea răsăriteană a împărăției a ajuns sub stăpânirea Sfântului Constantin cel Mare și prigoanele au încetat, creștinii din Cizic au scos din pământ trupurile nestricate ale celor nouă mucenici și le-⁠au așezat într-⁠o biserică zidită în cinstea lor. Din sfintele moaște au izvorât felurite minuni: bolnavii se vindecau, iar cei fără minte își veneau în fire. Credința lui Hristos s-⁠a întărit în oraș prin rugăciunea mucenicilor și mulți păgâni s-⁠au botezat.

Pe vremea lui Iulian Apostatul (361-363), păgânii din Cizic s-⁠au plâns lui că creștinii stricaseră templele idolești. Iulian a poruncit să fie refăcute templele și să fie închis episcopul Eleusie. După moartea lui Iulian, Eleusie a fost eliberat și iar a strălucit în Cizic lumina credinței, sub ocrotirea sfinților mucenici.

În Rusia, nu departe de Kazan, ierodiaconul Ștefan a întemeiat o mănăstire în cinstea celor nouă mucenici din Cizic, aducând cu el din Palestina o parte din moaștele lor. Mănăstirea a fost ridicată cu nădejdea izbăvirii de boli, mai ales de frigurile care bântuiau în Kazan în 1687. Sfântul Dimitrie al Rostovului († 1709), autorul slujbei celor nouă mucenici, a scris că acestor sfinți li s-⁠a dat har bogat pentru alungarea bolilor cu friguri. El a descris și pătimirile lor și a alcătuit un cuvânt pentru ziua pomenirii lor.