Nectarie de la Optina

Cuviosul Nectarie de la Optina (în lume Nicolae Vasilievici Tihonov) a fost ieroschimonah și stareț al Mănăstirii Optina, unul dintre ultimii mari stareți ai ei. S-⁠a născut în 1853 la Eleț, în guvernământul Orel, și a murit la 12 mai 1928 (29 aprilie după calendarul vechi) în satul Holmișci. A fost proslăvit local la 26 iulie 1996 și, în toată Biserica, împreună cu alți 12 stareți de la Optina, de Sinodul Arhieresc din 13 până la 16 august 2000; încă în viață era cinstit ca stareț. Fișa dă și ziua de 11 octombrie, pe care izvoarele nu o explică.

S-⁠a născut într-⁠o familie săracă, a lui Vasile și Elena Tihonov. Luna și ziua nașterii sunt greu de aflat, fiindcă registrele de stare civilă din anii 1850 ai arhivei regiunii Lipețk nu s-⁠au păstrat aproape deloc. Tatăl era muncitor la o moară și a murit devreme. Mama a murit curând după tată, iar băiatul a rămas orfan de ambii părinți. De la 11 ani a lucrat într-⁠un magazin de negustor și până la 17 ani a ajuns ajutor de vânzător.

În 1873 Nicolae a plecat la Pustia Optina, unde l-⁠a primit Cuviosul Starețul Amvrosie. Despre ce au vorbit nu a spus nimănui, dar după aceea a hotărât să rămână pentru totdeauna în schit. Părinte duhovnicesc i-⁠a fost Cuviosul Anatolie. Sub îndrumarea lor Nectarie a sporit repede duhovnicește. La 14 martie 1887 a fost tuns în mantie, la 19 ianuarie 1894 a fost hirotonit ierodiacon și, după încă patru ani, ieromonah de episcopul Kalugăi. În 1912 frații de la Optina l-⁠au ales stareț. În aprilie 1920 a fost tuns în marea schimă.

După închiderea mănăstirii, în 1923, a fost arestat. După întoarcere a locuit o vreme scurtă la Plohino, apoi în satul Holmișci, în raionul Ulianovsk din regiunea Kaluga (izvorul rus pomenește și guvernământul Briansk), într-⁠o familie de țărani. A murit în 1928, la 75 de ani, și a fost îngropat în cimitirul satului. După renașterea Pustiei Optina, la 16 iulie 1989, în ziua pomenirii mitropolitului Filip al Moscovei, s-⁠au aflat moaștele cuviosului Nectarie.