Vasile de la Ostrog

Sfântul Ierarh Vasile de la Ostrog, numit și Vasile Făcătorul de minuni, a fost episcop al Zahumliei în secolul al XVII-⁠lea și este unul dintre cei mai iubiți sfinți ai poporului sârb și ai Muntenegrului. A trecut la Domnul la 29 aprilie 1671, în mănăstirea Ostrog, unde odihnesc moaștele sale. Este prăznuit în Biserica Sârbă la 29 aprilie, adică 12 mai după calendarul nou.

Copilăria și anii de școală S-⁠a născut Stoian Iovanovici, la 28 decembrie 1610 (după tradiție), în satul Mrconici de pe Câmpia Popovo, lângă Trebinje, în Herțegovina aflată sub stăpânire otomană. Părinții lui, Petru și Ana, erau țărani cucernici. Povestirile de mai târziu spun că, păzind turmele pe dealurile Herțegovinei, împărțea hrana cu cei săraci.

Din teama de tributul de sânge cerut de turci, părinții l-⁠au trimis, pe la doisprezece ani, la mănăstirea ascunsă Zavala, unde egumen era unchiul său, ieromonahul Serafim. Acolo a învățat scrisul bisericesc și a ajuns să cunoască bine Scriptura. Mai târziu a fost trimis la mănăstirea Tvrdoș, de lângă Trebinje, pentru învățătură mai înaltă. Acolo a fost tuns în monahism cu numele Vasile, după Sfântul Vasile cel Mare, apoi a primit treptele de diacon și de preot.

Arhiereul După o călătorie în Muntenegru, la mănăstirea Cetinje, a fost făcut arhimandrit al mănăstirii Tvrdoș. Izvoarele mai vorbesc despre drumuri la Sfântul Munte, în Țara Românească și la Rusia Mică, de unde s-⁠a întors cu daruri pentru poporul chinuit al Herțegovinei. La întoarcere a trecut prin Peć, reședința patriarhilor sârbi, iar patriarhul Paisie Ianievaț l-⁠a hirotonit episcop. Hirotonia a avut loc în 1638 (potrivit altora, alegerea a fost în 1639), cu titlul de mitropolit al Zahumliei. Ulterior s-⁠a adăugat și titlul de Skenderija.

Păstorirea lui a fost mereu în primejdie. A fost prigonit de otomani, pârât și de misionari catolici, în vremea presiunilor uniate venite din Dubrovnik, iar în 1641 a fost scos de pe scaun, la Trebinje, de un episcop uniat mincinos, Savatie. După unele izvoare s-⁠a retras din slujirea episcopală în 1649. Rămas fără scaun, a umblat prin sate și târguri, a săvârșit slujbe, i-⁠a mângâiat pe cei înfricoșați și i-⁠a întărit în credința părinților.

Ostrogul Când turcii au distrus Tvrdoșul, a vrut să plece la Athos, dar poporul din Bjelopavlići l-⁠a oprit, făgăduind că fiecare îi va da câte o măsură de grâu. A rămas, s-⁠a nevoit întâi într-⁠o peșteră din Pješivci, apoi în peștera de la Ostrog. Pe stânca de deasupra a întemeiat mănăstirea. A înnoit biserica Intrării în Biserică a Maicii Domnului și a ridicat biserica Înălțării Sfintei Cruci. Ultimii cincisprezece ani ai vieții i-⁠a petrecut în chilia-⁠peșteră din Ostrogul de Sus. A adormit în Domnul la 29 aprilie 1671. După tradiție, din stânca de lângă chilia lui a crescut o vie.

Cinstirea Mormântul din biserica-⁠peșteră a devenit curând loc de pelerinaj, nu doar pentru ortodocși, ci și pentru catolici și musulmani, atrași de vestea minunilor săvârșite prin mijlocirea sfântului. Astăzi Ostrogul este unul dintre cele mai mari locuri de pelerinaj din Balcani, mai ales la Rusalii. În Muntenegru este socotit printre cei mai mari sfinți. Facultatea de teologie ortodoxă din Sarajevo de Est îi poartă numele.