Cei nouă mucenici din Cizic

Cei nouă mucenici din Cizic au fost nouă creștini care au propovăduit în cetatea Cizic din Asia Mică și și-⁠au primit acolo moartea mucenicească. Sunt pomeniți în Biserica Ortodoxă la 29 aprilie, după calendarul vechi (12 mai pe cel nou). Se numeau Teognid, Ruf, Antipatru, Teostih, Artemie, Magn, Teodot, Tavmasie și Filimon și au pătimit în veacul al III-⁠lea.

La sfârșitul veacului al III-⁠lea, locuitorii Cizicului erau mai ales păgâni, și în cetate au venit din orașe felurite nouă creștini, care și-⁠au început acolo propovăduirea. Au fost arestați, aduși la judecată și supuși la diferite chinuri, ca să-⁠i facă să se lepede de Hristos și să-⁠i convingă să aducă jertfe zeilor păgâni. Văzând statornicia mucenicilor, au poruncit să li se taie capul. Trupurile sfinților au fost răscumpărate de un locuitor cucernic al cetății și îngropate în afara ei.

În vremea împăratului Constantin cel Mare, moaștele sfinților au fost așezate într-⁠o biserică zidită în cinstea lor și au fost cinstite ca făcătoare de minuni. Actele martirice povestesc despre vindecarea unui slăbănog care a fost pus pe mormântul sfinților, despre vindecarea unui locuitor din Cizic de friguri și dizenterie și despre vindecări ale celor stăpâniți de duhuri rele și ale paralizaților. După credința poporului, mucenicii din Cizic ajută la boli trupești și la epidemii. Un izvor sârb spune că moaștele lor, nestricate, au fost așezate în acea biserică.