Cei trei sute de mucenici laz

Cei trei sute de mucenici laz sunt un sobor de creștini de neam laz uciși de otomani pentru credința în Hristos în ținutul Lazistan, în nord-⁠estul Turciei de azi, în secolul al XVII-⁠lea, ca să nu se lepede de creștinism. Sunt sfinți ai Bisericii Ortodoxe a Georgiei, canonizați în 2003. Se pomenesc la 29 aprilie pe stilul vechi (12 mai pe cel nou), potrivit izvoarelor rusă și greacă; izvorul englez dă, drept zi a Bisericii Georgiei, 18 septembrie (10 octombrie pe stilul vechi).

Izvoarele și datarea

Vestea despre ei s-⁠a păstrat mai ales în tradiția orală, iar izvoarele nu se potrivesc asupra datei: izvorul englez pune uciderea între 1600 și 1620 (rezumatul nostru spune 1620), cel rus la mijlocul și în a doua jumătate a secolului al XVII-⁠lea, în vreme de islamizare silnică făcută de autoritățile otomane, iar cel grec la 1600-1602 pentru nucleul de trei sute și la secolele al XVII-⁠lea și al XVIII-⁠lea pentru mulțimea întreagă a mucenicilor. Izvorul rus spune că cercetătorii datează faptele în a doua jumătate a secolului al XVII-⁠lea. Cifra trei sute este cea din izvoarele georgiene și se leagă de grupul de luptători. Tradiția greacă vorbește de „treizeci de mii de mucenici din Georgia”, adică de numere mai apropiate de socoteala întregii mucenicii; deosebirea între cifre vine din faptul că izvoarele georgiene numesc o unitate anume de trei sute de eroi, iar cele grecești cuprind numere apropiate de totalul mucenicilor.

Predania

Lazistanul face parte din inima Colhidei, din vechea vatră a culturii georgiene, și se zice că Sfântul Apostol Andrei a început de acolo predica în neamul georgian. După căderea Imperiului Bizantin și a Trapezuntului (1453 și 1461), otomanii au încercat trei veacuri să stingă creștinismul și conștiința națională la laz. Biserica Catolică și-⁠a întețit și ea lucrarea misionară în regiune. Prinși între aceste două focuri, lazii și-⁠au apărat cu stăruință credința ortodoxă, dar cu timpul unii au trecut de partea catolicilor și a monofiziților, iar cei mai mulți au pierdut mai târziu conștiința religioasă și națională. Lazii care au primit cu sila islamul au păstrat limba lor, o parte din tradițiile culturale, amintirea creștinismului strămoșilor și dragostea pentru Georgia.

Potrivit unei versiuni răspândite, notate la începutul secolului al XX-⁠lea de istoricul georgian Z. Cicinadze după povestirea unui laz musulman, H. Hodja, locuitorii mai multor sate au refuzat să primească islamul și de aceea au fost uciși. Cei trei sute de luptători laz, care se ridicaseră împotriva trecerii silnice a lazilor la islam și tăbărâseră pe un munte, au fost prinși de dușman, care le-⁠a făgăduit libertate și onoruri pământești dacă se lepădau de creștinism. Lazii, faimoși pentru vitejie în luptă, au arătat o mare tărie religioasă. Toți cei trei sute au fost decapitați. Trupurile lor au fost aruncate în râu sau în mare, iar capetele puse în țepe și arătate spre înfricoșarea altor creștini, după izvorul rus. Locul a primit numele Dudikvati, „tăiere a capului” în limba laz, iar același nume l-⁠a primit râul înroșit de sângele mucenicilor; o zicală locală spune că, chiar de ți-⁠ar tăia capul, nu-⁠ți vor tăia sufletul. Clericii din mănăstirea de bărbați de pe un al doilea munte au fost uciși într-⁠un fel asemănător, după felurite chinuri, prin tăierea capului, iar muntele a primit numele Papati, „dealul preoților” (laz „papa” înseamnă preot, monah). Numele muntelui Dudikvati și al muntelui Papati de lângă satul de azi Esenkâi (vechiul nume Abuisla) păstrează și el amintirea celor petrecute.

Canonizarea și cinstirea

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Georgiei a canonizat în 2003 preoții și mirenii ortodocși decapitați pe dealurile Papati și Dudikvati și pe toți mucenicii laz. Izvoarele nu se potrivesc asupra zilei: cel rus dă 18 august 2003, cel grec 18 septembrie 2003. Biserica Rusă a trecut pomenirea lor în calendar la 23 decembrie 2003. Hotărârea s-⁠a luat după ce lazi din Turcia au dus la Sinod, cu binecuvântarea patriarhului Ilie al II-⁠lea, material despre mucenicia a mii de laz din secolele XVII-⁠XVIII și după întoarcerea la credința creștină a lazilor care trăiau în Georgia. La 6 februarie 2007, pe muntele Sarpismta lângă satul Sarpi, la granița cu Turcia, mitropolitul Dimitrie (Șiolașvili) al Batumi și Kobuleti a sfințit piatra de temelie a unei mănăstiri de bărbați în cinstea mucenicilor laz.