Endelienta

Sfânta Endelienta a fost o sihastră din Cornwall, din secolele V și VI, socotită fiica regelui galez Brychan de Brycheiniog, care a venit în nordul Cornwallului să se alăture fraților ei, în vestirea credinței lui Hristos localnicilor. Este pomenită la 29 aprilie. Izvoarele noastre o descriu ca pe o sfântă a Cornwallului, cunoscută din tradiția locală și din legende, și nu arată o canonizare formală ortodoxă.

Viața după tradiție

Tradiția o face fiica regelui Brychan din Brycheiniog, în sudul Țării Galilor. Satul Saint Endellion din Cornwall, care îi poartă numele, este locul din care se spune că a propovăduit localnicilor. Două izvoare vechi din apropiere poartă numele ei. În izvoarele galeze este numită Cenheidlon sau Cynheiddon, iar Endelienta este o formă latinizată a acestui nume. Se crede că era născută în sudul Țării Galilor și a trecut Canalul Bristol, ca să se alăture frăților ei în convertirea nordului Cornwallului la creștinism.

În drum a poposit întâi pe insula Lundy, unde se crede că a întemeiat o mică capelă, care mai târziu a fost în chip greșit reînchinată Sfintei Elena. Apoi a trecut pe uscat, a stat la fratele ei, Sfântul Nectan, la Hartland, și în cele din urmă a ales să se așeze la Trentinney, la sud-⁠vest de satul de azi, deși se întorcea din când în când pe Lundy, ca să se retragă la meditație.

Sihăstria

A trăit la Trentinney ca sihastră, iar legenda spune că se hrănea numai cu laptele unei vaci și cu apa a două izvoare apropiate. Sora ei, Sfânta Dilic (a cărei biserică e la Landulph), s-⁠a așezat în apropiere, iar cele două se întâlneau adesea pe o cărare, a cărei iarbă a crescut apoi mai verde decât în alte părți. Vaca a fost ucisă de stăpânul de la Trentinney, după ce intrase rătăcită pe pământul lui. Acesta a fost, după povestire, ucis la rândul lui de nașul Endelientei, care se zice că era regele Arthur, mâniat de faptă, care și-⁠a trimis oamenii să se răzbune. Endelienta însă era nemulțumită că Trentinney fusese ucis în numele ei și l-⁠a readus la viață pe nobil.

Moartea și cinstirea

După o vedenie despre moartea ei, sfânta ar fi cerut ca, la moartea ei, trupul să-⁠i fie pus pe o sanie sau pe un car tras de boi și să fie îngropată acolo unde se vor opri. Se crede că a murit la 29 aprilie, în secolul al VI-⁠lea, poate de mâna piraților sași. A fost îngropată pe vârful unui deal și deasupra mormântului s-⁠a zidit o biserică. Biserica de azi din Saint Endellion stă pe acest loc.

După folcloristul local Nicholas Roscarrock, o capelă închinată ei a stat pe locul sihăstriei ei de la Trenteney până în secolul al XVI-⁠lea, iar racla ei din biserica Saint Endellion a fost loc de pelerinaj în tot Evul Mediu. A fost aproape distrusă în timpul Reformei, dar temelia s-⁠a păstrat și se poate vedea și azi. În biserica din Saint Endellion au loc în fiecare an festivaluri de muzică, la Paști și vara. Endelienta este înfățișată în Rozariul Langdale, lucrare din secolul al XVI-⁠lea, azi la Muzeul Victoria și Albert. În 2005 unui iconar local i s-⁠a cerut o icoană a Sfintei Endelienta, deși nu se cunoșteau chipuri ale ei după care să se lucreze.