Ascalon din Antinoe

Sfântul Mucenic Ascalon din Antinoe a fost creștin, născut în Hermopole, în Egiptul de Mijloc, și a pătimit în veacul al III-⁠lea, pe vremea lui Dioclețian (284-305). Se pomenește la 2 iunie. A murit în jurul anului 287, aproape de orașul Antinoe.

Adus înaintea guvernatorului Arian, Ascalon și-⁠a mărturisit cu îndrăzneală credința și a refuzat să aducă jertfă zeilor păgâni. I-⁠a prevestit lui Arian că va veni un ceas când și el va fi silit să numească pe Iisus Hristos singurul Dumnezeu adevărat. La porunca lui Arian, sfântul a fost chinuit cumplit: a fost atârnat și sfâșiat cu unelte de fier, încât bucăți din trupul lui cădeau pe pământ. A răbdat chinurile în tăcere. Când cineva dintre cei de față a spus că e fără simțire și aproape de moarte, mucenicul a răspuns că nu și-⁠a pierdut simțirea și că nu încetează să-⁠l slăvească pe Dumnezeul și Făcătorul lui.

Arian a poruncit să fie dus mucenicul în Antinoe, pe celălalt mal al Nilului, pentru a continua chinurile, iar el însuși voia să sosească curând. Mucenicul s-⁠a rugat lui Dumnezeu să țină pe loc corabia lui Arian până când va mărturisi Numele Domnului Iisus Hristos în fața norodului. Corabia lui Arian s-⁠a oprit deodată în mijlocul râului, iar vâslașii nu au putut s-⁠o urnească. Arian a pus minunea pe seama vrăjilor lui Ascalon. La porunca sfântului, guvernatorul a trebuit să scrie mărturisirea unui singur Dumnezeu adevărat, iar atunci corabia a ajuns la mal. Intrat în oraș, Arian a poruncit să fie iarăși atârnat Ascalon și ars pe trup cu foc, apoi să fie înecat în adâncul râului. Creștinilor care îl însoțeau, mucenicul le-⁠a spus să se silească să primească răsplata de la Domnul, iar a treia zi să vină în partea de nord a cetății, unde vor găsi trupul lui, și să-⁠l îngroape împreună cu piatra legată de el. A treia zi, creștinii au aflat trupul mucenicului și, după cuvântul lui, l-⁠au îngropat cu cinste, împreună cu piatra.