Asclas din Egipt

Sfântul Mucenic Asclas din Egipt s-⁠a născut într-⁠o familie creștină în orașul Marele Hermopolis (Egiptul de Mijloc) și a pătimit sub Dioclețian (284-305). Adus înaintea guvernatorului Arian, și-⁠a mărturisit curajos credința și a refuzat să aducă jertfă zeilor păgâni. I-⁠a prezis lui Arian că va veni vremea când va fi silit să-⁠L cheme el însuși pe Iisus Hristos ca pe singurul Dumnezeu adevărat.

La porunca lui Arian, au început să-⁠l chinuiască cumplit: l-⁠au atârnat și l-⁠au zgâriat cu unelte de fier, încât bucăți din carnea lui cădeau pe pământ. Asclas a răbdat în tăcere. Când unul dintre cei de față a spus: „Priviți, și-⁠a pierdut cunoștința și e aproape de moarte”, mucenicul a răspuns: „Nu mi-⁠am pierdut cunoștința și neîncetat slăvesc pe Dumnezeul și Mântuitorul meu.” Guvernatorul a poruncit să-⁠i reia chinurile la Antinoe, pe malul celălalt al Nilului, unde se pregătea să meargă. Mucenicul s-⁠a rugat lui Dumnezeu să oprească corabia lui Arian până ce va mărturisi pe Domnul Iisus Hristos înaintea întregului popor. Corabia s-⁠a oprit deodată în mijlocul râului, și nici vâslele n-⁠au mai putut-⁠o mișca. Arian a pus minunea pe seama vrăjitoriei. Alcătuind sentința, guvernatorul a rostit, fără să vrea, ceva despre unicul Dumnezeu adevărat, și atunci corabia a pornit până la mal. Intrând în oraș, Arian a poruncit din nou ca sfântul să fie atârnat și ars cu foc. În cele din urmă a fost osândit să fie înecat în râu. Mucenicul le-⁠a zis creștinilor care îl însoțeau: „Nevoiți-⁠vă, frați, să primiți răsplata Domnului Dumnezeu. Copiii mei, veniți peste trei zile în partea de nord a orașului și căutați-⁠mi trupul. Îngropați-⁠l cu piatra care va fi legată de el.”

Mucenicia sfântului Asclas s-⁠a petrecut în jurul anului 287, nu departe de Antinoe. În ziua a treia, creștinii au găsit trupul mucenicului și l-⁠au îngropat cu piatra. Este pomenit la 20 mai (stil nou; 2 iunie pe stil vechi).