Asterie din Egeea

Sfântul Mucenic Asterie din Egeea a fost, împreună cu Alexandru, unul dintre călăii trimiși să-⁠l chinuiască pe Sfântul Mucenic Talaleu. Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, amândoi au mărturisit pe Hristos și au primit cununa muceniciei la Egeea, în Cilicia, pe vremea împăratului Numerian (283-284). Pomenirea lor se face la 2 iunie, ziua în care sunt amintiți Talaleu, Alexandru și Asterie, adică 20 mai după calendarul vechi.

Guvernatorul Teodor pornise prigoană împotriva Bisericii în Egeea. Soldații au prins un tânăr creștin, Talaleu, frumos la chip și la trup, cu părul bălai, în vârstă de optsprezece ani, doctor de meserie, care vindeca bolile fără plată. Fiind adus la judecată în templul zidit în cinstea împăratului Adrian, el a spus că este creștin, născut în Liban, fiu al căpeteniei de oști Beruchie și al Romiliei, că are un frate subdiacon și că învățase medicina de la doctorul Macarie. Când creștinii din Liban fugiseră în munți din pricina prigoanei, el fusese adus la judecata guvernatorului Tiberiu din Edesa, mărturisise acolo pe Dumnezeul Treimic, scăpase cu ajutorul Domnului din mâinile chinuitorilor și fugise. Acum, prins din nou, spunea că nu mai vrea să fugă, căci crede în Hristos și nădăjduiește că El îl va ajuta să rabde chinurile până la capăt.

Călăii

Guvernatorul le-⁠a poruncit celor doi călăi, Alexandru și Asterie, să-⁠i găurească gambele cu burghiul, să treacă prin găuri o funie și să-⁠l atârne. Dar, prin rânduiala lui Dumnezeu, ochii sufletului li s-⁠au deschis și, în loc de sfânt, au găurit și au atârnat un lemn. Un ucenic al lui Talaleu, Timotei, a văzut totul. Guvernatorul, văzând un lemn atârnat în loc de mucenic, s-⁠a mâniat, a crezut că râd de el și a poruncit să fie bătuți fără milă. Dar cei doi, sub lovituri, au spus că binecuvântat să fie Numele Domnului, căci de acum și ei sunt creștini, cred în Domnul Iisus Hristos și pătimesc pentru El. Auzind aceasta, guvernatorul a poruncit îndată să fie tăiați cu sabia, iar ei, murind ca niște mucenici, au primit cununile de la Hristos Dumnezeu.

Mâniat, guvernatorul a vrut să-⁠i găurească el însuși sfântului gambele, dar când a încercat să se ridice, i-⁠au slăbit puterile. Păgânii din templu au strigat că mare este Dumnezeul creștinilor. Rușinat, guvernatorul l-⁠a rugat pe Talaleu să se roage pentru el, iar după rugăciune s-⁠a ridicat. Nevăzând în aceasta putere dumnezeiască, ci vrăjitorie, s-⁠a mâniat din nou, a luat burghiul și a început să-⁠i găurească picioarele, dar îndată i s-⁠au uscat mâinile. L-⁠a rugat din nou, iar sfântul l-⁠a vindecat prin rugăciune. Totuși a poruncit să-⁠l înece în adâncul mării. Slujitorii l-⁠au dus cu o luntre în largul mării și l-⁠au înecat, iar sfântul s-⁠a rugat să nu moară încă, ci să mai pătimească pentru Numele lui Dumnezeu. Când slujitorii au venit să spună guvernatorului că s-⁠a făcut porunca, a sosit Talaleu, îmbrăcat în haine albe. Guvernatorul și cei din jur s-⁠au înspăimântat.

Fiarele și cununa

Un vrăjitor din preajma guvernatorului, Urbichie, i-⁠a sfătuit să-⁠l dea fiarelor. Dar nici ursoaica cea fioroasă, nici leul și leoaica flămânzi nu l-⁠au atins, ci s-⁠au culcat la picioarele lui și i le-⁠au lins. Poporul a început să strige cu glas mare că mare este Dumnezeul creștinilor și să ceară îndurare de la Dumnezeul lui Talaleu. Mulțimea l-⁠a prins pe Urbichie și l-⁠a aruncat fiarelor, care l-⁠au sfâșiat pe loc. În cele din urmă guvernatorul a poruncit să fie omorât mucenicul cu sabia. Mărturisitorul lui Hristos a fost dus la locul pregătit pentru tăiere, s-⁠a rugat lui Dumnezeu și și-⁠a plecat capul sub sabie, în anul 284. Moaștele Sfântului Talaleu se află în biserica Sfântului Agatonic din Constantinopol și fac multe minuni. Biserica îl numește fără de arginți, pentru că a vindecat pe cei bolnavi fără plată, și este chemat în rugăciune la Sfântul Maslu și la sfințirea apei.