Atanasia Lepeșchina

Sfânta Cuvioasă Muceniță Atanasia Lepeșchina, stareță, s-⁠a născut în 1885 la Moscova, într-⁠o familie bogată de negustori, și a murit în surghiun în Kazahstan, în 1931. Se pomenește la 7 februarie, cu soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 12 mai și la 5 septembrie, cu sfinții Moscovei. Biserica Ortodoxă Rusă a trecut-⁠o în rândul sfinților Noilor Mucenici și Mărturisitori Ruși la Soborul Arhieresc Jubiliar din august 2000.

Pe numele din lume Alexandra Vasilievna Lepeșchina, făcea parte dintr-⁠o familie de negustori moscoviți cunoscută de mai multe generații pentru milostenia ei, mai ales pentru ctitoriile și înnoirile de biserici. În 1902 a terminat școala de fete Usaciov-⁠Cerniaev din Moscova și, la șaptesprezece ani, a intrat ca novice la mănăstirea Sfintei Treimi și a Maicii Domnului Călăuzitoarea de la Zosimova Pustinia, din ținutul Vereia, gubernia Moscova, a cărei ctitor și binefăcător fusese străbunicul ei. Datorită lucrărilor lui, așezământul a fost întărit ca mănăstire în 1856. Șase luni a învățat iconografia la mănăstirea Serafimo-⁠Ponetaevski, iar după 1914 a fost tunsă rasoforă, cu numele Atanasia.

După 1917 mănăstirea a fost închisă, dar maicile au izbutit să se organizeze într-⁠o artelă agricolă, „Zosimova Pustinia”, care a durat până în 1928. Maica Atanasia a fost aleasă președinte al arteliei. În 1920 a fost tunsă în mantie și aleasă stareță de surori. Toată munca grea de organizator și conducător al arteliei, care asigura traiul a două sute de surori, a căzut pe umerii ei. În toți acești ani slujba nu s-⁠a întrerupt în mănăstirea care viețuia aproape ilegal.

În 1928 artela a fost desființată, iar maica Atanasia, cu novica ei Evdochia Bucinova, s-⁠a așezat în satul Petrovskoe (Alabino), raionul Naro-⁠Fominsk, lângă spitalul din Alabino, fiind deja grav bolnavă de tuberculoză și de o boală de inimă. Trăiau din munca lor, cusând plăpumi.

În mai 1931 stareța Atanasia a fost arestată și, sub acuzația de „agitație antisovietică”, trimisă în surghiun pe cinci ani în Kazahstan. În procesul-⁠verbal al anchetei sunt cuvintele ei: „În vremea cât am stat în mănăstire am fost strâns legată de Dumnezeu și sunt la fel și acum, gata să-⁠mi pun viața pentru Dumnezeu și pentru Hristos. Mai mult nu pot spune”. În a doua zi după ce a ajuns în noul loc de surghiun, s-⁠a săvârșit. În ziua următoare s-⁠a săvârșit și credincioasa ei novică Dunia. Au fost îngropate într-⁠un singur mormânt, în iunie (sau iulie) 1931.