Atanasie de la Siandema

Cuviosul Atanasie de la Siandema a fost egumen și ucenic al Cuviosului Alexandru de la Svir, întemeietorul pustiei Adormirii de la Siandema, în Karelia. Biserica Rusă îl cinstește între cuvioși. Pomenirea lui este la 15 mai (aflarea moaștelor), la 3 iunie, în Soborul sfinților din Karelia, și la 14 iulie, în Soborul sfinților din Sankt Petersburg și din Vologda. Canonizarea lui a fost întărită prin trecerea numelui în Soborul sfinților din Karelia (sărbătoarea rânduită în 1974) și în Soborul sfinților din Valaam (rânduită în 1999).

Și-⁠a început lucrarea într-⁠o biserică din Valaam, apoi la mănăstirea de la Svir. Cu Alexandru de la Svir s-⁠a cunoscut la Valaam, în anii 1480. După moartea învățătorului, a plecat să trăiască în pustie în pădurile dese ale Kareliei, în Obonejie, în ținutul Olonet, unde a întemeiat o mănăstire pe lacul Siandema și a zidit o capelă. Mai târziu a trebuit să se întoarcă la mănăstirea de la Svir, din pricina nemulțumirii locuitorilor din partea locului. În cele din urmă, în 1577, s-⁠a așezat pentru totdeauna la Siandema, unde a zidit o mănăstire cu îngăduința arhiepiscopului Novgorodului. Anii nu se potrivesc de la sine: Alexandru a murit în 1533, deci Atanasie ar fi trăit foarte mult.

Atanasie a murit la adânci bătrânețe. La mormântul lui de pe lacul Roșcinskoe s-⁠a ridicat o biserică în numele sfinților ierarhi Chiril și Atanasie al Alexandriei, nimicită de un incendiu în 1720. La zidirea unei noi biserici, în 1865, au fost aflate moaștele neputrezite ale cuviosului Atanasie. Despre viața lui se știe din povestirile adunate de E. V. Barsov și de egumenul Damaschin din arhivele mănăstirilor din ținutul Olonet.