Ciril al Alexandriei

Sfântul Chiril al Alexandriei a fost patriarh al Alexandriei între 412 și 444, mare părinte și dascăl al Bisericii și apărător al dreptei învățături despre Întruparea Fiului lui Dumnezeu. A prezidat Sinodul al III-⁠lea Ecumenic de la Efes, din 431, care a mărturisit unirea firii dumnezeiești și omenești în Hristos și a numit-⁠o pe Fecioara Maria Născătoare de Dumnezeu. Biserica îl numește stâlp al credinței și pecete a Părinților.

Tinerețea

S-⁠a născut în jurul anului 376, în târgul Didusia din Egipt, lângă El-⁠Mahalla el-⁠Kubra de azi, într-⁠o familie aleasă. După câțiva ani, unchiul său după mamă, Teofil, a ajuns patriarh al Alexandriei, și sub îndrumarea lui Chiril a primit o învățătură aleasă: gramatica la doisprezece ani, retorica și științele între cincisprezece și douăzeci, apoi teologia și studiul Scripturii. Scrierile lui arată că îi cunoștea pe Eusebiu, Origen, Didim cel Orb și pe scriitorii Bisericii din Alexandria. În 403 și-⁠a însoțit unchiul la Sinodul de la Stejar din Constantinopol, care l-⁠a înlăturat pe Sfântul Ioan Gură de Aur.

Patriarhul Alexandriei

Teofil a murit la 15 octombrie 412, iar Chiril a fost așezat patriarh la 18 octombrie, după o tulburare între partizanii lui și cei ai arhidiaconului Timotei. A moștenit o poziție cu mare putere într-⁠un oraș neliniștit, în care păgânii, evreii și creștinii se aflau adesea în conflict. A închis bisericile novațienilor și a intrat în dispută cu prefectul Orestes, iar relațiile cu obștea evreiască din Alexandria s-⁠au încheiat prin alungarea ei din oraș. În 415, filosoafa Hypatia a fost ucisă de o mulțime creștină; istoricii nu sunt de acord asupra vinovăției lui Chiril, unii punându-⁠l între cei vinovați, alții socotind că răspunderea nu poate fi dovedită.

Lupta cu Nestorie

Încă din 428, când Nestorie era patriarh al Constantinopolului, Chiril s-⁠a împotrivit învățăturii lui, după care Hristos s-⁠ar fi născut om și abia apoi s-⁠ar fi unit cu Dumnezeu Cuvântul. Chiril a scris numeroase lucrări împotriva lui Nestorie, în care a apărat unirea nedespărțită și neamestecată a firii dumnezeiești și omenești în Hristos, folosind termenul de unire ipostatică. Formula lui, o singură fire a lui Dumnezeu Cuvântul întrupată, a fost mai târziu primită și de monofiziți, deși la Sinodul de la Calcedon ea a fost lămurită, iar sensul ei ortodox a fost recunoscut. Cele douăsprezece anatematisme ale sale au fost mai târziu pomenite chiar de Sinodul al V-⁠lea Ecumenic.

Împăratul Teodosie al II-⁠lea a convocat Sinodul de la Efes în 431, iar Chiril l-⁠a prezidat. Sinodul l-⁠a caterisit pe Nestorie și a hotărât că Sfânta Fecioară este Născătoare de Dumnezeu. Vreme de câteva luni, certurile dintre cele două tabere au continuat, iar în 433 Chiril s-⁠a împăcat cu episcopii antiohieni, prin formula de unire cu Ioan al Antiohiei.

Scrierile și adormirea

Sfântul Chiril a lăsat o operă întinsă: tâlcuiri la Sfânta Scriptură, scrieri dogmatice, scrisori, omilii și lucrări de apărare a credinței. A adormit la 27 iunie 444, la Alexandria. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 18 ianuarie, împreună cu Sfântul Atanasie cel Mare, și la 9 iunie, în ziua lui, iar Biserica Romei, care l-⁠a numit în 1883 Doctor al Întrupării, la 27 iunie.