Prisca din Roma

Sfânta Muceniță Prisca (Priscila) din Roma a fost o tânără romană chinuită și omorâtă pentru credința ei creștină. Anii nașterii și morții nu se cunosc. Este cinstită în Ortodoxie, în Biserica Catolică și în Comuniunea Anglicană, mai ales în Anglia, ca muceniță copilă. Se pomenește la 18 ianuarie. Cercetătorii nu o socotesc aceeași cu Priscila din Noul Testament, soția lui Acuila, prietena Apostolului Pavel, deși unele legende spun altfel.

Legenda

După legendă, Prisca era dintr-⁠o familie nobilă și, la treisprezece ani, ar fi fost botezată de Sfântul Petru. Împăratul Claudiu (după Actele ei, Claudiu al II-⁠lea, 268-270) i-⁠a poruncit să aducă jertfă zeului Apolo; refuzând, a fost bătută și închisă. A fost aruncată apoi unui leu în amfiteatru, dar acesta s-⁠a culcat blând la picioarele ei (de aceea e înfățișată cu unul sau doi lei, cu sabie și ramură de palmier). A fost lăsată trei zile fără hrană într-⁠o temniță de robi, chinuită pe roată și aruncată pe un rug aprins, dar a rămas vie; în cele din urmă a fost decapitată la a zecea piatră de hotar de pe Via Ostiensis, drumul dintre Roma și Ostia. Trupul ei ar fi fost mutat mai târziu de papa Eutihian în biserica Sfintei Prisca de pe dealul Aventin. Un sinod roman local a trecut-⁠o între sfinți în 595.

Cine a fost, de fapt

Este greu de stabilit adevărata identitate a acestei mucenițe, fiindcă mai multe știri se referă, probabil, la trei persoane. Pe Aventin se află biserica Santa Prisca, ridicată pe locul unei biserici titulare foarte vechi, Titulus Priscae, pomenită în secolul al V-⁠lea și zidită probabil în al IV-⁠lea; din ea nu s-⁠a păstrat aproape nimic din clădirea de odinioară. În secolul al XVIII-⁠lea s-⁠a aflat lângă ea o tăbliță de bronz din anul 224, cu o inscripție prin care senatorului Gaius Marius Pudens Cornelianus i se dădea cetățenia într-⁠un oraș din Spania. E posibil ca palatul senatorului să fi stat acolo unde s-⁠a ridicat mai târziu biserica; Prisca care a întemeiat biserica sau, poate încă în secolul al III-⁠lea, a dat o parte din casă pentru slujbele creștine, ar fi aparținut familiei lui Pudens Cornelianus. În catacomba Priscillei de pe Via Salaria se cinstea mormântul unei mucenițe Prisca, pomenit în toate itinerarele secolului al VII-⁠lea; Martirologiul Ieronimian pomenește la 18 ianuarie o muceniță Priscila pe Via Salaria, probabil aceeași. O legendă din secolul al VIII-⁠lea a socotit-⁠o pe ctitoră a bisericii Titulus Priscae aceeași cu prietena lui Pavel, Priscila. Povestirea despre martirul tăiat la a zecea piatră de pe Via Ostiensis, ale cărui rămășițe le-⁠ar fi mutat papa Eutihian, nu e istorică. Numele ei a fost dat unei dintre cele mai vechi biserici creștine din Roma, Santa Prisca, și unui asteroid, (997) Priska, descoperit în 1923.