Ioachim I al Bulgariei

Sfântul Ioachim I a fost primul patriarh al Bulgariei de la Târnovo, între 1235 și 1246, în vremea țarului Ioan Asan al II-⁠lea. Fost monah athonit, pustnic în ținutul Rusenski Lom și întemeietor al mănăstirii rupestre de la Ivanovo, a ajuns arhiepiscop în 1234 și a fost așezat patriarh în 1235, când Biserica Bulgară și-⁠a recăpătat patriarhia. A adormit în pace la 18 ianuarie 1246 și a fost trecut curând între sfinți. Cinstit ca un om cucernic și sfânt, cu viață aleasă, și cu grijă pentru orfani și săraci, este amintit ca „primul patriarh al cetății împărătești, păzite de Dumnezeu, Târnovo”.

Tinerețea și viața pe Athos

Încă din tinerețe s-⁠a dăruit lui Dumnezeu, „când a urât înșelăciunea acestei lumi”. S-⁠a așezat într-⁠una dintre numeroasele mănăstiri ale Sfântului Munte, unde și-⁠a petrecut zilele în rugăciune neîncetată, post și priveghere. Ca nevoitor aspru, care își ostenea necontenit trupul, a ajuns cunoscut printre monahi, pentru osârdia și buna lui purtare.

Pustnic lângă Dunăre

După mulți ani s-⁠a întors în pământurile bulgare și s-⁠a așezat cu trei ucenici lângă Dunăre, aproape de satul Krasen (azi în comuna Ivanovo, regiunea Ruse). Au săpat în stâncă o mică biserică, în defileul râului Rusenski Lom. Vestea nevoințelor lui a ajuns până la țarul Ioan Asan al II-⁠lea (1218-1241), care a venit să i se închine. Între cei doi s-⁠a legat o apropiere duhovnicească strânsă. O cronică spune că Ioachim era un părinte duhovnicesc foarte smerit și vrednic de cinste, în învățătura metodică pentru țar. La plecare, împăratul, cu obișnuita lui dărnicie, a dăruit bătrânului mult aur. Cu el, acesta a plătit lucrători să sape în stâncă o biserică mare cu hramul Arhanghelului Mihail, cea numită azi Biserica Îngropată, de lângă satul Ivanovo. Curând s-⁠a ridicat acolo o mare mănăstire rupestră, care a adăpostit mulți monahi, pe care Ioachim îi povățuia neobosit în învățătura dumnezeiască și în priveghere. Ansamblul este cunoscut astăzi ca Bisericile rupestre de la Ivanovo și figurează în lista patrimoniului mondial UNESCO.

Patriarh al Târnovului

În 1234 arhiepiscopul Vasile I al Târnovului s-⁠a lăsat de scaun și s-⁠a retras într-⁠o mănăstire, iar la îndemnul țarului Ioan Asan al II-⁠lea monahul Ioachim a fost ales arhiepiscop. În acea vreme țarul a pus capăt unirii oficiale a Bisericii Bulgare cu Roma, făcută în 1205 de unchiul său, Caloian, cu papa Inocențiu al III-⁠lea. În 1235 împăratul bulgar s-⁠a întâlnit cu împăratul de la Niceea, Ioan Ducas Vatatzes, ca să încheie o alianță și să dobândească restabilirea patriarhiei bulgare, recunoscută întâia oară în 927. La un sinod ținut la Lampsac, în Asia Mică, patriarhul ecumenic Gherman al II-⁠lea, aflat în exil la Niceea, l-⁠a întărit pe Ioachim ca patriarh al Bulgariei, iar la sinod au luat parte, după sursele bulgare, patriarhii răsăriteni. Patriarhul Gherman i-⁠a înmânat în persoană un act, întărit cu semnăturile celorlalți patriarhi și cu pecete de aur, pe care Biserica din Târnovo l-⁠a păstrat cu mare grijă.

Ioachim a păstorit Biserica într-⁠o vreme de înflorire culturală și economică a statului bulgar și a „luminat întregul pământ bulgar”. S-⁠a arătat nu numai om al Bisericii și cărturar, ci și om de stat. Și-⁠a închinat mult din timp datoriilor de păstor: s-⁠a rugat pentru țară și popor, a purtat grijă de orfani, a ajutat pe cei săraci și a „scăpat pe mulți din mânia împăratului”, obținând iertarea unor osândiți, între ei și a unora la moarte. După moartea lui Ioan Asan al II-⁠lea în 1241 a fost, după cât se pare, regent și tutore al țarului minor Caliman I Asan (1241-1246).

Adormirea și cinstirea

Ioachim a stat în scaunul arhieresc nouăsprezece ani și a adormit în pace la 18 ianuarie 1246. Curând după moartea lui a fost proclamat sfânt și i s-⁠a scris în cinste o viață aparte. A rămas în amintire ca om cucernic și sfânt, ale cărui fapte aduc laudă, și ca primul patriarh al Târnovului.