Atanasie din Rostov

Fericitul Atanasie din Rostov (Stahie), nebun pentru Hristos, a murit înainte de anul 1690. Este amintit în „Descrierea sfinților ruși” (copii de la sfârșitul veacului al XVII-⁠lea și din veacul al XVIII-⁠lea) și într-⁠un canonic manuscris din veacul al XVIII-⁠lea, venit din Rostov, care dă vești scurte despre sfinții rostovieni. Se pomenește la 26 august, odată cu cuviosul Pimen Verijnicul.

O viață a lui nu a fost alcătuită; câteva vești despre sfânt s-⁠au păstrat în tradiția orală a rostovenilor, la care cinstirea lui a fost mare. Atanasie, numit în unele manuscrise Stahie, a viețuit în mănăstirea Avraamiev din Rostov, cu hramul Arătării Domnului, pe când mitropolit al Rostovului era Iona Sisoevici (1652-1690). Mitropolitul Iona îl iubea și îl cinstea mult, iar Atanasie era adesea de față la masa arhiereului. Într-⁠o zi mitropolitul, care se ocupa de ridicarea bisericilor și clădirilor Kremlinului din Rostov, era foarte mâhnit că lucrările poruncite de el nu fuseseră făcute. Atanasie i-⁠a spus: „Ah, Iona, Iona, de ce te frămânți? În clădirile și bisericile tale vor locui în vremea ce vine numai vrăbii.” Într-⁠adevăr, în veacul al XIX-⁠lea Kremlinul din Rostov era într-⁠o mare părăsire, iar bisericile lui au scăpat de dărâmare deplină prin lucrările de restaurare începute în 1890.

Înmormântarea fericitului a săvârșit-⁠o mitropolitul Iona, și de aceea se știe vremea morții lui. A fost îngropat în spatele altarului catedralei mănăstirii Arătării Domnului, lângă mormântul cuviosului Pimen Verijnicul, zăvorât în mănăstirea Arătării Domnului (mort după 1618). Într-⁠un erminie de la sfârșitul veacului al XVIII-⁠lea se arată, la 26 august, că Atanasie și cuviosul Pimen se odihnesc alături, la Rostov, în mănăstirea Arătării Domnului, în spatele altarului, într-⁠o încăpere mică.

Deasupra mormintelor lui Atanasie și ale lui Pimen a fost făcută o capelă de lemn. La sfârșitul veacului al XVIII-⁠lea, primul primar al Rostovului, N. A. Hlebnikov, a zidit o capelă de piatră, în semn de mulțumire pentru vindecarea de o boală grea, după o slujbă de pomenire săvârșită la locul îngropării celor doi nevoitori. Din 24 iulie 1855 s-⁠au slujit în capelă parastase neîncetat, iar pe peretele de apus dinăuntru au fost zugrăvite chipurile lui Atanasie și ale cuviosului Pimen.

În capelă se păstrau două greutăți de fier în formă de ulcior, de câte aproape șaizeci și cinci de kilograme fiecare, și o haină de fier de aproape douăzeci și patru de kilograme, care după tradiție au aparținut nevoitorilor. Pelerinii care veneau la capelă luau în mână greutatea sau se îmbrăcau cu haina de fier și înconjurau capela de trei ori, rugându-⁠se lui Atanasie și cuviosului Pimen. Canonizarea locală a fericitului s-⁠a făcut în 1964, în Soborul sfinților din Rostov și Iaroslavl.