Avenir Sinițin

Sfântul Cuvios Mucenic Avenir Sinițin, monah al Pustiei Optina, s-⁠a născut în 1879 la Bolhov, în gubernia Orlov, în familia orășeanului Matvei Sinițin, și a primit la botez numele Andrei. A primit cununa muceniciei prin împușcare la 5 decembrie 1937 la Suhinici, regiunea Kaluga, împreună cu patru frați ai lui. Este pomenit la 7 februarie, în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 31 iulie, în Soborul sfinților din Kaluga, la 24 octombrie, în Soborul sfinților străluciți în Pustia Optina, și la 5 decembrie, ziua mărturisirii lui.

Calea spre Optina

Andrei s-⁠a însurat, dar a rămas văduv și în 1908 a intrat la Pustia Optina. La 11 octombrie 1911 a fost primit în rândul frăției, iar apoi a fost tuns în monahism cu numele Avenir. În mănăstire a avut ascultarea de clopotar. După ce ateii au închis mănăstirea, în 1923, a trăit la Kozelsk, cel mai apropiat oraș, împreună cu alți monahi optineni. Din mărturisirile lui reiese că, împreună cu monahul Macarie, a întemeiat un mic grup de călugări care trăiau laolaltă: Macarie, el și părintele Eftihie. În 1936 Macarie a plecat acasă, în gubernia Mogilev, la nepoții lui, iar în locul lui a venit Sava, și au trăit mai departe tot trei. Nu aveau muncă statornică, ci mergeau din casă în casă și făceau lucrări ocazionale, iar în zilele de slujbă se adunau la biserica Buneivestiri.

Arestarea și osânda

În 1937 a început ultima perioadă a nimicirii Bisericii Ruse de către puterea ateistă, care i-⁠a atins și pe monahii Optinei rămași încă în libertate la Kozelsk. Avenir a fost arestat la 30 octombrie 1937, împreună cu ceilalți monahi, și a fost închis la Suhinici. În aceeași zi a fost cercetat. Proprietăreasa casei în care locuiau monahii a mărturisit că Avenir susținea că odinioară, în mănăstire, se trăia mai bine decât acum sub puterea sovietică. Un vecin a mai afirmat că monahii nu făceau nimic de folos și că au refuzat să meargă la adunarea dinaintea alegerilor. Ancheta a spus că el vizita pe ascuns o călugăriță, Ana Samoilova, la care se țineau adunări cu caracter contrarevoluționar. Avenir a recunoscut că a vizitat de mai multe ori pe novice din Mănăstirea Șamordino, Ana Samoilova, și că lucrase pentru ea, că ea cumpărase o casă și ținea o vacă și porci, iar monahia Marta locuia cu ea și o ajuta în gospodărie. A negat orice lucrare contrarevoluționară.

La 21 noiembrie 1937, troica NKVD i-⁠a osândit la moarte prin împușcare pe monahii Eftihie Didenko, Avenir Sinițin, Sava Suslov și Marcu Mahrov, precum și pe mireanul Boris Kozlov. Domnul a rânduit ca în ziua sărbătorii Intrării în biserică a Maicii Domnului, la 4 decembrie, ei să stea în rugăciune, deși în temniță, dar încă pe pământ. Au fost împușcați a doua zi, la 5 decembrie 1937, și îngropați într-⁠o groapă comună necunoscută.

Tovarășii de mucenicie

Eftihie, născut în 1870 în gubernia Tomsk, în familia țăranului Ivan Didenko și botezat Emelian, a rămas văduv și a intrat în 1901 la schitul Sfântului Ioan Botezătorul al Optinei; a fost tuns în mantie în 1911. Sava, născut în 1873 la Kameneva, gubernia Orlov, botezat Serghei, a intrat la Optina în 1900 și a fost tuns în 1910; după închiderea mănăstirii s-⁠a întreținut cusând. Marcu, născut în 1875 în gubernia Kaluga, botezat Mihail, a intrat la Optina în 1899, a fost grădinar și a fost tuns în ziua de 24 iunie 1911, în aceeași zi cu Eftihie. Boris Kozlov, născut în 1886, țăran din gubernia Kaluga, fusese muncitor la uzina Putilov, apoi epitrop al bisericii Acoperământului din satul Pokrovskoe, osândit la un an de muncă silnică, iar la Kozelsk lucra ca grăjdar la spital și cânta în strana bisericii Buneivestiri. La 28 octombrie 1937 a fost arestat împreună cu monahii.