Avxentie de Vologda

Cuviosul Avxentie de la Vologda (numit și Avxentie de la Perțova sau Perțovski) a fost un nevoitor rus de la sfârșitul veacului al XV-⁠lea și începutul celui de-⁠al XVI-⁠lea, cinstit de Biserica Rusă între cuvioși. Pomenirea lui este la 12 iunie (25 iunie după calendarul nou) și în a treia duminică după Rusalii, în Soborul sfinților din Vologda. Fișa dă anii 1500 și 1600, care nu se potrivesc cu izvoarele.

Despre copilăria și viața lui în lume nu s-⁠au păstrat aproape nicio știre, iar celelalte știri sunt foarte puține și fărâmițate. În 1499, împreună cu prietenul și tovarășul său Onufrie, s-⁠a așezat într-⁠o pădure deasă, la treizeci și cinci de verste de orașul Vologda, unde au întemeiat pustia Sfintei Treimi de la Perțova. Cu smerenie au răbdat multe lipsuri și neajunsuri de tot felul și astfel au săvârșit nevoințele monahale.

În 1588 pustia Perțova era încă pusă în seama mănăstirii Corneliu de la Komel, care a fost prefăcută în biserică de parohie în 1764, după desființarea mănăstirii însăși. Ziua exactă a adormirii cuviosului nu se cunoaște, dar după povestiri, în a doua jumătate a veacului al XVI-⁠lea moaștele lui, care dădeau vindecări, se odihneau deja sub lespede în biserica cea mare a pustiei. Astăzi biserica este nimicită, dar în locul ei se săvârșesc slujbe de rugăciune. În 1999 s-⁠au ținut sărbători pentru cei cinci sute de ani de la întemeierea pustiei, iar molebenul de praznic în ziua pomenirii cuvioșilor, la 12 iunie 1999, a fost săvârșit de starețul Mănăstirii Spaso-⁠Priluțki, egumenul Dionisie (Vozdvijenski).