Ioan Tornike

Cuviosul Ioan Tornike (Tornike Eristavi, Ioan-⁠Tornichios) a fost general georgian, apoi monah și unul dintre ctitorii mănăstirii Iviron de pe Muntele Athos. A adormit în 984 sau 985. Este cinstit ca sfânt în Biserica Georgiei și pomenit la 12 iunie.

Începuturile

Se trăgea dintr-⁠o familie nobilă georgiană din apropierea dinastiei Bagrationilor. Tatăl său, Chordvaneli, protospatar, avusese loc înalt la curtea lui Așot Kuropalatul, care a vizitat pe împăratul bizantin Constantin Porfirogenetul la Constantinopol în jurul lui 950. Tornike a avut o carieră ostășească și de curte foarte izbutită ca eristavi (un fel de strateg) sub Bagrationi, pe lângă David al III-⁠lea de Tao, și a primit titlul bizantin de patriciu. Avea patru frați și trei nepoți cu carieră ostășească, dintre care unul, Varazvache, a fost catepan al Edessei în 1037-1038. Nu s-⁠a căsătorit niciodată.

Monahismul

Mult timp a stat la îndoială față de călugărie; când a aflat că ruda lui, Ioan, s-⁠a călugărit în anii 960 și a plecat la o mănăstire din Bitinia, a luat și el chipul monahal, cu numele Ioan, în jurul lui 963 (după un izvor, la începutul anilor 970), a mers în Bitinia, apoi la Athos, la Marea Lavră a Sfântului Atanasie, unde l-⁠a aflat pe rudă. În scurt timp s-⁠a răspândit vestea despre cei doi monahi georgieni și au venit tot mai mulți călugări georgieni. Cei doi Ioan au ridicat o biserică georgiană a Sfântului Ioan Botezătorul, la un kilometru și jumătate de Marea Lavră. La începutul anilor 970, s-⁠au alăturat lor, după un alt izvor, încă un ofițer pensionat, Ioan, și fiul său, Eftimie.

Războiul și întemeierea Ivironului

În 976 a izbucnit răscoala lui Bardas Skleros împotriva împăratului Vasile al II-⁠lea, cea mai mare tulburare din începutul domniei lui. Skleros a câștigat mai multe bătălii împotriva generalului loial Bardas Focas și a mers prin Anatolia spre Constantinopol. Împărăteasa-⁠mamă Teofano, ca regentă, a vrut să ceară ajutor de la regele georgian și s-⁠a adresat monahilor georgieni de pe Athos. În vara lui 978 Tornike a venit la Constantinopol și, deși a cerut să fie scutit, la refuzul ei, a mers în Georgia și l-⁠a convins pe David Kuropalatul să trimită în ajutorul imperiului o oaste de circa douăsprezece mii de călăreți, a căror comandă i-⁠a fost încredințată lui. La 24 martie 979, în a doua bătălie de la Pankalia, lângă Cezareea, răscoala a fost înfrântă, rol hotărâtor având „generalul Tornik, ivir de neam, călugăr pe Sfântul Munte”.

Ca răsplată, David a primit pe viață stăpânirea unor întinse ținuturi din nord-⁠estul Anatoliei, iar Tornike a fost făcut singhel și primit la Constantinopol cu mare cinste. I s-⁠au dăruit insula Aghios Evstratios, odoare, vase sfinte, icoane, cărți, veșminte, o părticică din Sfânta Cruce și douăsprezece centenarii (aproape 550 de kilograme) de aur. O parte din aur a împărțit-⁠o ostașilor, restul l-⁠a trimis regelui georgian și mănăstirilor athonite. S-⁠a întors pe Athos cu nepotul său, Gheorghe, și cu numeroși monahi georgieni, foști ostași, și cu banii rămași a întemeiat, împreună cu Ioan Ibericul, prima mănăstire georgiană, Iviron („a ivirilor”, adică a georgienilor). Ioan a fost ales egumen, iar Tornike a fost econom. Împăratul l-⁠a copleșit cu pământuri și privilegii, subvenții și scutiri de dări.

Sfârșitul și cinstirea

Tornike a copiat și a tradus din greacă multe manuscrise; se păstrează știri despre marea lui smerenie și ascultare față de egumenul Ioan, cu care a avut o prietenie apropiată. Înainte de moarte a primit rangul de arhimandrit și a adormit la 15 decembrie 984 (după alt izvor, în 985); prietenul lui, Ioan, a părăsit după aceea mănăstirea și numai din porunca împăratului s-⁠a întors la Athos. Cinstirea lui a început îndată; moaștele au fost așezate în biserica Sfântului Ioan Botezătorul și, între 1044 și 1065, mutate, cu ale altor nevoitori georgieni, în biserica Adormirii Maicii Domnului, soborniceasca mănăstirii Iviron. În sacristie se păstrau armura și sabia lui.