Ioan din Moscova

Fericitul Ioan al Moscovei, numit și Ioan Marele Potcap, a fost un nebun pentru Hristos din veacul al XVI-⁠lea, născut lângă Vologda și socotit făcător de minuni la Moscova. A adormit la 3 iulie 1589. Este pomenit la 3 iulie și la 12 iunie (aflarea moaștelor).

S-⁠a născut în împrejurimile Vologdei, iar în tinerețe a muncit la o sărărie și a fost căratul de apă. Și-⁠a făcut munca o nevoință duhovnicească, împreună cu postul aspru și cu rugăciunea. Apoi s-⁠a mutat la Rostov, unde a început nevoința nebuniei pentru Hristos și a cunoscut pe Cuviosul Irinarh de la Rostov. Purta pe trup lanțuri cu mari cruci de fier, iar pe cap o căciulă grea de fier, de unde i-⁠a venit porecla „Ivan Potcapul cel Mare”. La Moscova mergea desculț și aproape gol chiar în cel mai greu ger și a prevestit marile nenorociri ale Rusiei, Vremea Tulburărilor și năvălirea polonezilor, spunând că „la Moscova vor fi mulți draci văzuți și nevăzuți”. Se spune că vorbea adevărul fără teamă, chiar celor mai înalți, ca însuși țarul Boris Godunov, căruia i-⁠ar fi zis: „Minte înțeleaptă, cercetează lucrurile lui Dumnezeu; Dumnezeu așteaptă mult, dar lovește tare.”

Cu puțin înainte de moarte și-⁠a arătat singur mormântul, la biserica Acoperământului de la Rva, numită apoi catedrala Sfântului Vasile cel Fericit. S-⁠a pregătit de moarte, și-⁠a scos lanțurile și s-⁠a stropit cu apă de trei ori. Înainte de moarte (1589), fericitul a arătat darul vindecării. A fost cinstit la Moscova ca mare făcător de minuni și văzător. Din porunca țarului Fiodor Ivanovici a fost îngropat lângă catedrala Acoperământului Maicii Domnului de pe Șanț. La 12 iunie 1672 moaștele lui au fost deschise, odihnind sub o criptă într-⁠unul din paraclisele catedralei, și s-⁠a rânduit atunci pomenirea din acea zi. În 1916, paraclisul în care se află moaștele a fost numit în cinstea Sfântului Ioan Fericitul. Slujba și viața lui se păstrează în manuscrise din veacul al XVII-⁠lea.