Ștefan de la Komel

Cuviosul Ștefan de la Komel, numit și Ștefan Ozerski, a fost monah rus, întemeietorul și întâiul egumen al mănăstirii Sfântul Nicolae de la Komel, aproape de Vologda, mort în 1542. Este pomenit la 12 iunie (25 iunie pe calendarul nou). Viața lui a fost scrisă de un autor necunoscut, probabil spre sfârșitul secolului al XVI-⁠lea, și s-⁠a păstrat foarte rar în copii din secolul al XVII-⁠lea.

Tinerețea și căutarea liniștii

S-⁠a născut în ținutul Vologdei, în a doua jumătate a secolului al XV-⁠lea, în familia unui slujitor de la curtea cnejilor Borodatîi. Încă din copilărie auzise de nevoințele Sfântului Dionisie de la Glușița și de rânduiala strictă de obște din mănăstirea de acolo. A plecat pe ascuns de acasă la Glușița și în scurt timp a fost tuns în monahism. După câțiva ani, cu binecuvântarea egumenului, a pornit să rătăcească prin mănăstiri ca să se desăvârșească în viața duhovnicească, și apoi s-⁠a așezat la mănăstirea Tihvin. Mulțimea de pelerini care veneau să se închine icoanei de acolo nu-⁠i plăcea însă lui Ștefan, iubitor al singurătății de mic, și a plecat mai departe spre nord, în căutare de pace și liniște.

Pustnicul de pe lacul Komel

Pe malul lacului Komel, la izvorul râului Komel, la vreo treizeci și cinci de kilometri la sud de Vologda, și-⁠a ridicat în pădure deasă o mică capelă și s-⁠a așezat în singurătate deplină. De mai multe ori iarna l-⁠a amenințat moartea de foame, căci nu avea merinde și nu știa nici drumul spre satele apropiate. Doar vânătorii care treceau întâmplător îl ajutau cu daruri sărace. După trei ani, frații au început să se adune la el. Când s-⁠au strâns vreo zece, au vrut să aibă o biserică și l-⁠au ales pe Ștefan căpetenie.

La rugămintea lor, a mers la Moscova, la mitropolitul Daniil, care l-⁠a hirotonit preot, l-⁠a ridicat la rangul de egumen, i-⁠a dat o scrisoare de binecuvântare și cele necesare slujbei, iar marele cneaz Vasile al III-⁠lea i-⁠a dat un act pentru pământuri și venituri pentru întreținerea mănăstirii. În 1534 a ridicat mănăstirea, cu o biserică în numele Sfântului Nicolae Făcătorul de Minuni.

Adormirea și cinstirea

A adormit în Domnul la adânci bătrânețe, la 12 iunie 1542. În același an, după pustiirea mănăstirii de către tătari, s-⁠a ridicat o biserică nouă peste mormântul lui. După un an, monahul Gurie, numit în izvor ucenic al pictorului de icoane Andrei Rubliov, ceea ce se potrivește greu cu datele, a zugrăvit din memorie două icoane ale cuviosului. Curând i s-⁠a alcătuit slujba și s-⁠a stabilit în amintirea lui pomenirea locală din 12 iunie (25 iunie).