Arsenie de la Konevets

Cuviosul Arsenie de la Konevets, făcătorul de minuni din Novgorod, a fost monah, meșter în aramă, întemeietorul mănăstirii Konevets de pe insula cu același nume din Lacul Ladoga și cinstit ca ocrotitor al marinarilor. A adus de la Muntele Athos în Rusia icoana Maicii Domnului de la Konevets. S-⁠a născut în a doua jumătate a secolului al XIV-⁠lea la Novgorod și a adormit la 12 iunie 1447 (după unele izvoare, 1444) la Konevets. Pomenirea lui se face la 12 (25) iunie.

Izvoarele

Cea mai veche povestire despre el este „Povestirea despre avva Arsenie”, datată în anii 1530. În a doua jumătate a secolului al XVI-⁠lea, Varlaam a alcătuit o nouă redacție a vieții, cu trei minuni după moarte, iar la începutul secolului al XIX-⁠lea a apărut o nouă redacție, probabil a egumenului Ilarion, care adaugă date despre șederea lui la Valaam, după tradiția mănăstirii.

Viața

S-⁠a născut la Novgorod și a fost meșter, făcea lucruri din aramă. În 1373, încă tânăr, a intrat în mănăstirea Lisogorski, aproape de Novgorod, în vremea egumenatului lui Eufimie, viitorul arhiepiscop Eufimie al II-⁠lea Vjijski, și a primit tunderea cu numele Arsenie. În 1384-1387, după unsprezece ani de mănăstire, a plecat la Athos împreună cu un monah athonit venit la Novgorod și a petrecut acolo trei ani. A lucrat mai întâi la tâmplărie, la coptul pâinii și la alte slujbe, dar când egumenul a aflat că știe meșteșugul, i-⁠a poruncit să facă în liniște vase. A vizitat multe mănăstiri athonite, pentru care a făcut vase fără plată. Monahii, văzându-⁠l muncind ca un fără trup sau ca un rob cumpărat, s-⁠au mirat de răbdarea lui și l-⁠au iubit și mai mult. La plecare, egumenul Ioan i-⁠a dat „Tipicul Sfântului Munte” și o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, cu chipul Mântuitorului Nefăcut de mână pe spate.

În 1393 s-⁠a întors la Novgorod cu icoana, numită mai târziu icoana de la Konevets, și curând, cu binecuvântarea arhiepiscopului Ioan al II-⁠lea, a plecat pe Volhov, spre lacul Nevo cel Mare (Ladoga), în căutarea unui loc pentru o mănăstire. Viața tipărită spune că a trecut pe la Valaam, dar, văzând că mănăstirea e foarte plină de lume, a plecat. Ajuns la insula Konevets, a vrut să meargă mai departe, dar vântul a mânat înapoi barca în care se afla cu ucenicii (după altă tradiție, de două ori). A coborât pe insulă la locul numit mai târziu Filippova Lahta, și acolo s-⁠a ridicat în secolul al XIX-⁠lea o cruce, un schit și o mănăstire. Apoi s-⁠a mutat în golful numit, după vizita arhiepiscopului Eufimie, probabil în 1444, Vladîcinaia Lahta.

În 1394, după viața tipărită, la un an după așezarea lui pe Konevets, a venit la el monahul Laurențiu, trimis de egumenul Sila al Valaamului ca să-⁠l cheme la Valaam, dar Arsenie n-⁠a primit, pentru că îndrăgise liniștea de pe Konevets. La început, mănăstirea nu a avut, se pare, o viață de obște strictă. În 1395-1396 au fost între primii monahi Cuvioșii Teofil și Iacov de la Omuțe, care au întemeiat Pustia Teofil în ținutul Pskov. În 1398, cu binecuvântarea arhiepiscopului Ioan, s-⁠a ridicat în mănăstire biserica Nașterii Maicii Domnului. După tradiție, într-⁠o noapte un bătrân înainte-⁠văzător al mănăstirii a auzit doi demoni vorbind: unul a zis că toți novgorodenii laudă viața egumenului de la Konevets, iar celălalt a recunoscut că regula mănăstirii e fără cusur, dar că, spre bucuria demonilor, Arsenie ține în chilie un prânz pentru binefăcători. A doua zi, bătrânul i-⁠a povestit lui Arsenie, iar acesta a poruncit chelarului să facă masă de obște și să nu se țină nimic prin chilii. Cuviosul a alungat demonii din piatra Konia, din insulă, căreia păgânii îi aduceau jertfe; după ce Arsenie și preotul mănăstirii au stropit piatra cu agheasmă, pescarii au văzut o ceată de corbi zburând spre nord și răgind ca boii. După alungarea demonilor, spune tradiția mănăstirii, a binecuvântat zidirea unei capele pe vârful pietrei, refăcută la sfârșitul secolului al XIX-⁠lea.

A mers a doua oară la Athos și a cerut rugăciuni și binecuvântare pentru mănăstirea lui. În lipsa lui, a venit o foamete mare, iar monahii voiau să se risipească. Bătrânul Ioachim s-⁠a rugat în pădure Maicii Domnului să ocrotească mănăstirea, și Preacurata i s-⁠a arătat, spunându-⁠i că Cuviosul se va întoarce curând și va aduce cele de trebuință. A doua zi a sosit Arsenie, cu două corăbii pline. Locul unde s-⁠a rugat Ioachim s-⁠a numit Muntele Sfânt, iar acolo s-⁠a pus o cruce și s-⁠a făcut în secolul al XIX-⁠lea un schit, unde se făcea în ziua pomenirii procesiune din mănăstire. În 1421, o revărsare a lacului a nimicit clădirile mănăstirii și Arsenie a mutat-⁠o pe alt loc al insulei. A adormit în 1447 și a fost îngropat în biserica mănăstirii. Murind, le-⁠a lăsat frăției să păstreze Tipicul Sfântului Munte și „să țină masa egală”. A fost înmormântat în pridvorul bisericii Nașterii Maicii Domnului, iar deasupra mormântului s-⁠a făcut mai târziu un paraclis cu hramul Cuviosului Onufrie cel Mare.

Moaștele și minunile

În 1577 (sau pe la 1573), la amenințarea unui atac al suedezilor, moaștele lui au fost ascunse sub un zid, la peretele de apus al bisericii Nașterii Maicii Domnului. În 1672-1673, Rusia a purtat negocieri cu Suedia pentru a duce moaștele la mănăstirea Derevianițki; patriarhul Pitirim a poruncit egumenului Ioasaf să meargă să le primească cu cinste. În noiembrie 1991 s-⁠au aflat moaștele, sub podeaua catedralei Nașterii Maicii Domnului, într-⁠o criptă la doi metri și jumătate adâncime. În 1996 arheologii au confirmat că s-⁠a găsit un mormânt din secolul al XVI-⁠lea, iar în 1998 s-⁠a făcut expertiza moaștelor, o raclă din lemn de mahon sculptat și, în 2008, un baldachin sculptat.

Cea dintâi minune datată de după moarte e din 1573: un locuitor al Kareliei, Atanasie Belai, luat prizonier și silit să lucreze în casa unui suedez, se ruga în fața unei icoane a Mântuitorului, iar Domnul i-⁠a poruncit în vis să ia icoana și să plece la Konevets. Pe mare, când toți dormeau, Arsenie l-⁠a trezit: „Sculați-⁠vă și priviți marea, căci iată, șarpele șuieră”; oamenii au văzut corabia suedeză și au izbutit să fugă. Curând după moartea lui au fost trei minuni descrise în viață: izbăvirea pescarilor mănăstirii din prinsoarea gheții, vindecarea unui orb, adus de fiica de șapte ani de la Vjijișci la Konevets, și a monahului Leontie, slăbănog. Tropar, condac și rugăciune sunt cunoscute din secolul al XVIII-⁠lea, iar în 1819 Sfântul Sinod i-⁠a trecut pomenirea în toate calendarele.

Cinstirea

Pomenirea se face la 12 (25) iunie, ziua adormirii, în a doua duminică după Rusalii, în Soborul cuvioșilor athoniți, în a treia duminică, în Soborul sfinților din Novgorod și din Sankt Petersburg, și sâmbăta dintre 31 octombrie și 6 noiembrie, în Soborul sfinților din Karelia. Cea mai veche icoană păstrată e un acoperământ brodat din 1551 pentru mormântul lui. Iconografia îl arată adesea cu barbă mare, în veșminte monahale, cu o sul în mână, sau în fața mănăstirii, în rugăciune către icoana de la Konevets.