Leon al III-⁠lea

Papa Leon al III-⁠lea a fost episcop al Romei între 26 decembrie 795 și 12 iunie 816. Este cunoscut mai ales pentru că l-⁠a încoronat pe Carol cel Mare ca împărat și pentru că nu a îngăduit adăugarea cuvântului „Filioque” în Simbolul credinței. Statutul lui trebuie spus limpede: Biserica Romano-⁠Catolică l-⁠a trecut în martirologiu în 1673, iar niciun patriarhat ortodox nu l-⁠a proslăvit oficial; unele calendare ortodoxe de limbă engleză îl au totuși la 12 iunie, ca sfânt al Bisericii nedespărțite.

Alegerea și atacul din 799

Era din Roma, fiul lui Asupiu (Atzuppius) și al Elisabetei. Papa Adrian I l-⁠a făcut preot-⁠cardinal al bisericii Santa Susanna, iar el a avut și grija vistieriei papale. A fost ales la 26 decembrie 795, chiar în ziua îngropării lui Adrian, și hirotonit a doua zi. I-⁠a scris îndată lui Carol cel Mare, regele francilor, și a primit de la acesta daruri din prada luată de la avari; cu aceste bogății a ajutat bisericile și așezămintele de caritate ale Romei.

La 25 aprilie 799, în timpul procesiunii Litaniilor celor Mari, rudele și partizanii lui Adrian l-⁠au atacat și au încercat să-⁠i scoată ochii și limba. A fost scăpat și ocrotit de ducele de Spoleto, apoi a mers la Paderborn, la Carol, care l-⁠a primit cu cinste și l-⁠a trimis înapoi la Roma. Dușmanii l-⁠au învinuit de adulter și sperjur. În 800 Carol a venit la Roma, iar Leon s-⁠a curățat de învinuiri prin jurământ solemn, la 23 decembrie; potrivit OrthodoxWiki, pedeapsa cu moartea pentru uneltitori a fost schimbată în surghiun, la cererea papei.

Încoronarea lui Carol cel Mare

La Crăciunul anului 800 Leon a pus coroana imperială pe capul lui Carol, în bazilica Sfântul Petru. La Constantinopol gestul a stârnit nemulțumire; scaunul imperial era ocupat atunci de împărăteasa Irina, iar bizantinii nu aveau puterea să se împotrivească.

Simbolul credinței fără adaos

Leon a susținut în privința Duhului Sfânt învățătura occidentală de atunci, că purcede și de la Fiul, spunând că este oprit să nu crezi o taină atât de mare. Cu toate acestea a refuzat să schimbe textul Simbolului, pe care îl socotea rodul luminării dumnezeiești a Părinților sinodului, și nu l-⁠a lăsat pe sfetnicii lui Carol, veniți la Roma în 809, să-⁠l mărească. A pus două scuturi de argint, cu Simbolul fără adaos, în greacă și în latină, la intrarea bazilicii Sfântul Petru, cu inscripția că le-⁠a așezat din iubire și ca strajă a credinței. Patriarhii răsăriteni din 1848 și Patriarhia Ecumenică din 1895 l-⁠au pomenit cu laudă pentru aceasta.

Alte fapte și adormirea

A rezolvat neînțelegeri între arhiepiscopii de York și Canterbury, a repus Lichfield ca eparhie obișnuită în 803 și a primit pe călugării Constantinopolului, surghiuniți pentru că se împotriveau tiraniei imperiale, în frunte cu Teodor Studitul. A adormit la 12 iunie 816 și a fost îngropat în Sfântul Petru, mai târziu într-⁠un mormânt împreună cu primii patru papi cu numele Leon.