Ana de la Kașin

Sfânta Binecredincioasa Cneaghină Ana din Kașin, în monahism Sofia, în schimă Ana, a fost soția cneazului Mihail al Tverului, ocrotitoare a orașelor Kașin și Tver, cunoscută pentru soarta ei dramatică și pentru istoria zbuciumată a cinstirii ei. A adormit la 2 octombrie 1368. Este pomenită la 12 iunie, la 21 iulie și la 2 octombrie.

S-⁠a născut în jurul anului 1280, fiica cneazului Dmitri Borisovici al Rostovului. De mică a fost crescută creștinește, învățată smerenia și ascultarea. Dascălul ei a fost Ignatie, episcopul Rostovului (mort în 1288), cunoscut pentru nepătimire și pace. Ca toate fiicele de cneji ale vremii, a învățat felurite lucrări de mână. Când a crescut mare, cneaghina Xenia a Tverului a trimis la Rostov soli cu cererea de a o căsători pe Ana cu fiul ei, Mihail. Solia a izbutit, și nunta a avut loc la 8 noiembrie 1294, în catedrala Schimbării la Față din Tver. Au avut cinci copii: pe Teodora (moartă prunc), pe cneazul Dmitri al Tverului (1299-1326), pe Alexandru al Tverului (1301-1339), pe Constantin (1306-1346) și pe Vasili al Kașinului (mort după 1368).

Tatăl ei a murit în 1294, iar în 1295 un foc cumplit a distrus Tverul. Curând, întâia lor fiică, Teodora, s-⁠a îmbolnăvit greu și a murit pruncă. În 1296 un alt foc a distrus palatul și cneazul și cneaghina abia au scăpat. În 1317 a început un război între Iuri al Moscovei și soțul Anei, cneazul Mihail. În 1318 cneaghina și-⁠a luat rămas bun pentru totdeauna de la soțul ei, chemat la Hoardă, unde a fost chinuit cumplit și omorât la 22 noiembrie 1318. Abia în iulie anul următor a aflat Ana de mucenicia lui; aflând că rămășițele au fost aduse la Moscova, a trimis acolo o solie, iar trupul soțului a fost mutat la Tver și îngropat în catedrala Schimbării la Față. În 1325 fiul ei cel mare, Dmitri, a fost chinuit în Hoardă. În 1327, al doilea fiu, Alexandru, a înfrânt oastea tătară, care pustiise cnezatul; ca răzbunare, hanul Uzbek a adunat o nouă armată și a distrus Tverul; Alexandru a trebuit să se ascundă la Pskov. Zece ani Ana nu și-⁠a văzut fiul, iar în 1339 cneazul Alexandru și fiul său Feodor au fost omorâți de Hoardă. După moartea cneazului Mihail, Ana și-⁠a împlinit o veche dorință de „a lucra în tăcere doar pentru Dumnezeu”: a luat tunderea la mănăstirea Sofia din Tver, cu numele Sofia (după un izvor, Evfrosinia). În 1358, la optzeci de ani, apare deja ca monahie, probabil stareță a mănăstirii de maici a Sfântului Atanasie din Tver. În 1361 a dăruit mai multe sate mănăstirii Otroci din Tver și a luat parte în 1367 la înmormântarea sfântului episcop Feodor. În 1365-1367, cel mai tânăr fiu al ei, Vasili, singurul copil rămas în viață, a rugat-⁠o să se mute în cnezatul lui, la Kașin. S-⁠a zidit acolo mănăstirea Adormirii, și acolo a primit schima, cu numele Ana. A adormit la adânci bătrâneți, la 2 octombrie 1368, și a fost îngropată în catedrala Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Numele ei a fost uitat multe veacuri. În timpul asediului Kașinului de către lituanieni, în 1611, s-⁠a arătat paracliserului catedralei Adormirii, Gherasim, și se spune că s-⁠a rugat Mântuitorului și Maicii Domnului pentru izbăvirea cetății de străini. Moaștele ei s-⁠au dovedit făcătoare de minuni. În 1649, țarul Alexei Mihailovici a poruncit cercetarea moaștelor, și au mers arhiepiscopul Iona al Tverului și Kașinului, arhimandritul Silvestru și egumenul Ioan; trupul s-⁠a dovedit neputrezit, doar cu mici urme de stricăciune pe față și pe picioare, iar mâna dreaptă era pe piept, „plecată ca și cum ar binecuvânta”, adică cu degetele în vechiul chip dublu. La 12 iunie 1650, în prezența țarului și a țarinei, moaștele au fost mutate din vechea biserică de lemn a Adormirii în catedrala Învierii, iar Soborul din Moscova a trecut-⁠o pe Ana în rândul sfinților, hotărând s-⁠o pomenească de două ori pe an: la 2 octombrie, ziua adormirii, și la 21 iulie, ziua aflării moaștelor. Slujba mutării moaștelor a alcătuit-⁠o ieromonahul Epifanie Slavinețki.

La douăzeci și opt de ani după aceea, în 1677, patriarhul Ioachim a propus Soborului din Moscova să-⁠i retragă canonizarea, din pricina cinstirii neobișnuite pe care i-⁠o dădeau schismaticii, vechi-⁠credincioșii, care socoteau că trupul ei neputrezit, cu mâna în vechiul chip al semnului crucii, le dă dreptate. A fost un caz fără precedent în istoria Bisericii Ruse. În 1908 țarul Nicolae al II-⁠lea a restabilit oficial cinstirea ei, iar în 1909 au avut loc la Kașin mari sărbători.